Postări
Părintele Filothei Zervakos scria: „Ortodoxia a fost statornicită de Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi, prin cele şapte Sinoade Ecumenice, luminate de Sfântul Duh. Papismul este înaintemergătorul antihristului, fiindcă papa, cuprins de mândrie şi trufie, vrând să devină cel mai mare stăpânitor al Bisericii şi al lumii, a separat Biserica lui Hristos.
Catolicii au căzut în multe erezii, preschimbând tainele Bisericii Ortodoxe. În loc de botez ei săvârşesc stropirea, în loc de taina împărtăşaniei fac azime evreieşti. Au modificat postul, iar maslul şi aghiazma n-o pot face, fiindcă sunt afurisiţi, de aceea aghiazma lor nu se păstrează.
Voi aminti şi o întâmplare petrecută în Sfântul Munte. Împăratul Constantinopolului, Mihail, şi patriarhul Vekkos, care erau papistaşi, au mers între anii 1170-1200 în Sfântul Munte şi i-au silit pe monahi să primească papismul şi să slujească împreună cu papistaşii. Trupurile celor care au primit să slujească împreună cu ei au rămas neputrezite şi urât-mirositoare, ele fiind afurisite. Iar trupurile celor care n-au primit să slujească împreună cu ei şi au fost ucişi de papistaşi răspândesc mireasmă. Fie ca harul Sfântului Duh să lumineze minţile voastre, să vă întărească şi să vă ajute să înlăturaţi somnul amăgirii şi al trândăviei şi să veniţi în braţele Bisericii” (din volumul „Măreţia Ortodoxiei”, Editura Egumeniţa, 2009).
Părintele Vlasie, de la Schitul athonit Vigla, a oferit câteva detalii: „Peştera celor afurisiţi: În părţile de răsărit ale ţinutului pustnicesc Vigla şi în hotarele Marii Lavre există o oarecare peşteră pe o latură prăpăstioasă de deasupra mării, care astăzi este şi ea închisă şi zidită cu pietre. Acolo – mai demult – conform tradiţiei ce s-a păstrat, au existat trei cadavre înfiorătoare la arătare şi umflate ca toba ale călugărilor ce au slujit împreună cu latinocugetătorii.
Într-o oarecare carte se relatează că monahul Lazăr Dionisiatul, trecând cu barca pe dedesupt, i-a arătat peştera celor afurisiţi vestitul duhovnic şi fericitul părinte Malakis (probabil ieromonahul Malahia) în anul 1922.
Cadavrele celor afurisiţi se aflau mai înainte în cimitirul Mănăstirii Marea Lavră, dar din pricina întâmplărilor neplăcute au fost aduse în peştera Viglei. Acolo, deoarece leşinase un oarecare închinător bolnav cu inima când a văzut stârvurile celor afurisiţi, Marea Lavră a fost obligată să închidă peştera.” (Din „Limonariu Athonit”, pp. 137-138 / fragmentul a apărut în revista Rost, nr. 17, iulie 2004 - http://www.romfest.org/rost/).
Lucrul acesta înfricoşător este trecut cu vederea de teologii modernişti şi de ierarhii ecumenişti. Părinţii athoniţi au vorbit şi vorbesc pelerinilor despre această pedeapsă dumnezeiască. Pe hărţile Sfântului Munte Athos este marcat un loc – Afurismeno. Acolo au fost îngropate, pentru o vreme, trupurile blestemate.
Să le fie spre luare-aminte preoţilor ortodocşi care vor mai sluji cu ereticii catolici, să ştie că îi aşteaptă osânda veşnică…
Catolicii au căzut în multe erezii, preschimbând tainele Bisericii Ortodoxe. În loc de botez ei săvârşesc stropirea, în loc de taina împărtăşaniei fac azime evreieşti. Au modificat postul, iar maslul şi aghiazma n-o pot face, fiindcă sunt afurisiţi, de aceea aghiazma lor nu se păstrează.
Voi aminti şi o întâmplare petrecută în Sfântul Munte. Împăratul Constantinopolului, Mihail, şi patriarhul Vekkos, care erau papistaşi, au mers între anii 1170-1200 în Sfântul Munte şi i-au silit pe monahi să primească papismul şi să slujească împreună cu papistaşii. Trupurile celor care au primit să slujească împreună cu ei au rămas neputrezite şi urât-mirositoare, ele fiind afurisite. Iar trupurile celor care n-au primit să slujească împreună cu ei şi au fost ucişi de papistaşi răspândesc mireasmă. Fie ca harul Sfântului Duh să lumineze minţile voastre, să vă întărească şi să vă ajute să înlăturaţi somnul amăgirii şi al trândăviei şi să veniţi în braţele Bisericii” (din volumul „Măreţia Ortodoxiei”, Editura Egumeniţa, 2009).
Părintele Vlasie, de la Schitul athonit Vigla, a oferit câteva detalii: „Peştera celor afurisiţi: În părţile de răsărit ale ţinutului pustnicesc Vigla şi în hotarele Marii Lavre există o oarecare peşteră pe o latură prăpăstioasă de deasupra mării, care astăzi este şi ea închisă şi zidită cu pietre. Acolo – mai demult – conform tradiţiei ce s-a păstrat, au existat trei cadavre înfiorătoare la arătare şi umflate ca toba ale călugărilor ce au slujit împreună cu latinocugetătorii.
Într-o oarecare carte se relatează că monahul Lazăr Dionisiatul, trecând cu barca pe dedesupt, i-a arătat peştera celor afurisiţi vestitul duhovnic şi fericitul părinte Malakis (probabil ieromonahul Malahia) în anul 1922.
Cadavrele celor afurisiţi se aflau mai înainte în cimitirul Mănăstirii Marea Lavră, dar din pricina întâmplărilor neplăcute au fost aduse în peştera Viglei. Acolo, deoarece leşinase un oarecare închinător bolnav cu inima când a văzut stârvurile celor afurisiţi, Marea Lavră a fost obligată să închidă peştera.” (Din „Limonariu Athonit”, pp. 137-138 / fragmentul a apărut în revista Rost, nr. 17, iulie 2004 - http://www.romfest.org/rost/).
Lucrul acesta înfricoşător este trecut cu vederea de teologii modernişti şi de ierarhii ecumenişti. Părinţii athoniţi au vorbit şi vorbesc pelerinilor despre această pedeapsă dumnezeiască. Pe hărţile Sfântului Munte Athos este marcat un loc – Afurismeno. Acolo au fost îngropate, pentru o vreme, trupurile blestemate.
Să le fie spre luare-aminte preoţilor ortodocşi care vor mai sluji cu ereticii catolici, să ştie că îi aşteaptă osânda veşnică…
1 comentarii:
Catolicii sunt eretici!
iar dintre preotii nostri care accepta sa slujeasca cu ei sunt APOSTATI!!!
Trimiteți un comentariu