duminică, 13 decembrie 2009

REPREZENTANTUL BISERICII ELADEI ÎN DIALOGUL TEOLOGIC CU CATOLICII – NU CREDE ÎN DOGMA DESPRE „UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ

MITROPOLITUL DE MESSINIA

- REPREZENTANTUL BISERICII ELADEI

ÎN DIALOGUL TEOLOGIC CU CATOLICII –

NU CREDE ÎN DOGMA DESPRE

„UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ”

A SIMBOLULUI DE CREDINŢĂ

MITROPOLITUL HRISOSTOMOS DE MESSINIA:

(Comentând textul de la Ravenna în periodicul „Ekklisia” al Bisericii Eladei nr. 8, august – septembrie 2009, p. 544)

„Comisia Teologică Mixtă [a „Dialogului” dintre ortodocşi şi catolici] nu împărtăşeşte convingerea că Biserica Ortodoxă aparţine Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, precum se exprimă Ea în Simbolul niceo-constantinopolitan...

IV. În sfârşit, trebuie să menţionăm şi acele puncte prin care se accentuează diferenţele existente între cele două Biserici şi care vor fi studiate pe viitor”.

MITROPOLITUL EVSEVIOS DE SAMOS ŞI IKARIA

(din Enciclica Înaltpreasfinţitului către Mitropolia sa la Duminica Ortodoxiei din anul 2009)

„Ortodoxia este Biserica „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” şi asupra acestui lucru nu încape nicio discuţie. Prin urmare, oricine ar susţine cele contrare se numeşte ecumenist şi este eretic”.

MITROPOLITUL PAVEL DE KIRINEIA

(cf. «Ορθόδοξος Τύπος», 16/10/2009)

„Încercarea membrilor Reprezentanţei Ortodoxe de a trece sub tăcere sau de a evita ca pe o chestiune secundară diferenţa dogmatică dintre Ortodoxie şi eterodoxie, subminează conştiinţa de sine a Bisericii Ortodoxe ca unica Biserică adevărată, care este Biserica cea „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” şi creează impresia că romano-catolicii constituie în particular o Biserică Ortodoxă Locală”.

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU

(cf. «Ορθόδοξος Τύπος», 6/7/2007)

„Maica noastră, Sfânta Biserică Ortodoxă, ca unica şi adevărata continuatoare istorică a Bisericii nedespărţite, este datoare să proclame urbi et orbi adevărul şi siguranţa conştiinţei-Ei-de-sine, prin teze şi texte documentate. În continuare să se retragă din aşa-numitele „dialoguri”, care, din nefericire, oferă justificare capilor şi celor ţinuţi de aceştia în erezie, care trăiesc în latura şi în umbra morţii, şi să-i cheme să se reîntoarcă la adevărul predanisit de Apostoli, comun primului mileniu”.

(tradus după site-ul episcopului Augustin Kantiotis, IF)

joi, 22 octombrie 2009

Memoriu adresat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind imposibilitatea continuării dialogului teologic cu romano-catolicii

Memoriu adresat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind imposibilitatea continuării dialogului teologic cu romano-catolicii în contextul accentuării prozelitismului uniat şi a denigrării permanente la care Biserica noastră este supusă până în prezent

– REZUMAT –

Preafericite Părinte Patriarh,
Înalt Preasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi şi Arhiepiscopi,
Preasfinţiţi Părinţi Episcopi,

Cu profundă durere şi nelinişte în suflet vă scriem aceste rânduri în numele mai multor asociaţii ale laicatului ortodox din România, într-o perioadă în care Biserica Ortodoxă de pretutindeni se pregăteşte să prăznuiască cu cinste slăvita pomenire a Mucenicilor lui Hristos: Cuv. Visarion Sarai şi Cuv. Sofronie de la Cioara, Oprea Miclăuş, pr. Moise Măcinic din Sibiel şi pr. Ioan din Galeş (21 octombrie), care şi-au dat viaţa pentru a păstra cu sfinţenie credinţa străbună în faţa prozelitismului de tip sectar promovat de romano-catolicii secolului al XVIII-lea.
Ne adresăm arhieriilor voastre în calitate de fii ai Bisericii care nu pot rămâne insensibili la neliniştea întregii suflări ortodoxe cu privire la evoluţia echivocă a dialogului teologic cu romano-catolicii (după cum reiese din poziţiile oficiale din ultimele săptămâni ale unor personalităţi bisericeşti din Grecia, Serbia, Rusia, Sfântul Munte Athos, ş.a.), dar şi la denigrările şi calomniile interminabile pe care greco-catolicii le aduc Maicii noastre, Biserica Ortodoxă (cf. www.bru.ro/blaj/pozitia-bru-fata-de-intentia-bor-de-a-sustine-legiferarea-epurarii-culturale-si-religioase/ v. Anexa 3). Aceasta în contextul în care tot ei, în ultimii 20 de ani, au lăsat 170 de comunităţi ortodoxe fără locaş de cult şi sunt pe cale să ne mai răpească încă 106 biserici.
Cui foloseşte oare acest conflict fratricid pe care catolicismul l-a născut în sânul poporului român în urmă cu 300 de ani şi pe care îl cultivă cu tenacitate şi în zilele noastre? Cum se mai poate vorbi despre dragoste şi dialog în condiţiile în care ni se răpesc bisericile şi suntem provocaţi permanent prin acuze ce sfidează adevărul?
Având în vedere acestea, cu tot respectul cuvenit, vă rugăm să întrerupeţi dialogul cu Biserica Romano-Catolică, dispunând, totodată, retragerea delegaţiei române de la întâlnirea de dialog teologic cu romano-catolicii din Cipru, desfăşurată chiar în aceste zile. Considerăm că prezenţa noastră la această întrunire este cu totul nepotrivită atât timp cât catolicismul nu numai că nu desfiinţează catastrofala uniaţie – măsură pe care în schimb i-o atribuie, ca intenţionalitate, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române – cf. www.greco-catolica.org/a479-Patriarhul-Daniel-ameninta-din-nou-Biserica-Greco-Catolica-cu-desfiintarea.aspx –, dar, împreună, romano-catolici şi greco-catolici, fac la noi în ţară front comun împotriva Bisericii Ortodoxe, pe care o denigrează cu orice ocazie (cf. http://www.greco-catolica.org/a483-Episcopii-catolici-din-Romania-condamna-in-corpore-incitarea-la-ura-interconfesionala-si-epurarea-culturala-si-religioasa-promovata-de-BOR.aspx, v. Anexa 4). Este limpede, aşadar, că nu dialogul sincer pentru revenirea la Ortodoxia credinţei îi animă, ci interese cu totul pământeşti.
Retragerea BOR de la acest dialog nu este decât urmarea respectării hotărârii conferinţei panortodoxe de la Rhodos când toate Bisericile Ortodoxe într-un glas au hotărât retragerea din dialogul cu Catolicii până când toţi agenţii şi propagandiştii uniatismului de la Vatican să fie îndepărtaţi definitiv din ţările ortodoxe, şi ca toate bisericile numite unite să fie supuse şi încorpo¬rate Bisericii Romei, deoarece uniatismul şi dialogul sunt absolut incompatibile. De altfel, o asemenea poziţie ar fi consecventă cu hotărârile luate în întâlnirea de dialog cu catolicii de la Freising (1990) şi următoarele.

Preafericite Părinte Patriarh,
Poporul ortodox român, păstrând duhul învăţăturii şi al credinţei creştine, niciodată nu a răspuns şi nu va răspunde cu viclenie, batjocură şi violenţă la provocările prozelitismului ereticilor şi schismaticilor, ceea ce s-a dorit şi se doreşte, probabil, de către aceştia, pe de o parte pentru a ne face să pierdem Harul Duhului Sfânt, pe de altă parte pentru a-şi justifica atitudinea eretică şi agresiv prozelitistă. Singura noastră armă a fost întotdeauna rugăciunea cu smerenie şi mărturisirea cu curaj a adevărului, întrerupând la momentul potrivit orice dialog întru cele ale credinţei, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te (Tit 3:10).
Urmând cu credinţă calea pe care au păşit înaintaşii noştri întru dreapta slăvire a Preasfintei Treimi, singura modalitate în care noi putem să răspundem atacurilor celor din afara Bisericii nu poate fi decât aceea de a întrerupe dialogul cu ei, până când Domnul va rândui crearea unor condiţii propice discuţiilor purtate după Sfintele Canoane ale de Dumnezeu purtătorilor noştri Părinţi, în scopul revenirii eterodocşilor la Ortodoxia credinţei, prin luminarea Sfântului Duh. Numai astfel vor putea înţelege aceia care se consideră a fi mădulare ale Bisericii lui Hristos că viclenia, violenţa şi duhul de stăpânire nu sunt nicidecum atitudini creştine.
Ţinem să precizăm că prin săracele noastre cuvinte adresate Sfinţiţilor Ierarhi ai Bisericii înţelegem să ne facem datoria faţă de Biserica Ortodoxă, „mama spirituală a poporului român”, cum o numea Eminescu. Nu am fost mişcaţi în demersul nostru de nici o influenţă cu conotaţii politice sau de altă natură. Credem cu tărie că trebuie să păstrăm cu sfinţenie Predania dreptei credinţe transmisă prin veacuri cu preţ de sânge mucenicesc, pentru a o oferi cu dragoste, ca cel mai frumos dar, copiilor noştri, dar şi fraţilor despărţiţi de Maica Ortodoxie atunci când, la vreme de Sus rânduită, se vor întoarce acasă.

Vă sărutăm dreapta, cu tot respectul cuvenit.


La pomenirea Sfântului Prooroc Ioil, 19 octombrie 2009

Memoriu adresat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind imposibilitatea continuării dialogului teologic cu romano-cotolicii în contextul accentuării prozelitismului uniat şi a denigrării permanente la care Biserica noastră este supusă până în prezent

Preafericite Părinte Patriarh,
Înalt Preasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi şi Arhiepiscopi,
Preasfinţiţi Părinţi Episcopi,


Am putut constata în ultimii ani că toate eforturile pe care Biserica Ortodoxă le face în direcţia dialogului cu romano-catolicii sunt întâmpinate din partea apusului cu duplicitatea aceloraşi strategii iezuite de prozelitism şi expansiune cezaro-papistă.
În cadrul dialogului oficial (unde Ortodoxia este chemată la mărturisirea neschimbată a dreptei credinţe către cei desprinşi de la Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică) se vorbeşte foarte mult despre iubire şi reconciliere şi se face apel la uitarea „unui trecut al neînţelegerilor produse de spiritul de intoleranţă”. Dar declaraţiile de astăzi ale uniţilor cu Roma, lipsa oricărei urme de pocăinţă sinceră pentru greşelile din trecut şi acţiunile lor sunt cea mai bună dovadă a intenţiilor şi a „toleranţei” cu care catolicii i-au tratat întotdeauna pe ortodocşi.
În comunicatul emis pe 5 octombrie 2009, comunitatea unită cu Roma, mistificând adevărul, susţine în chip mincinos că credincioşii greco-catolici sunt „hărţuiţi, intimidaţi, terorizaţi, ameninţaţi chiar cu moartea a pentru a nu-şi declara şi manifesta apartenenţa confesională”. Se susţine, de asemenea, că preoţii lor sunt agresaţi fizic, iar „Biserica Ortodoxă incită la ură interconfesională, susţine procesul de epurare culturală şi religioasă la care Biserica Greco-catolică este supusă in România”. În ce măsură diferă oare aceste afirmaţii foarte grave, prin care uniţii îşi justifică pe plan intern şi internaţional prozelitismul agresiv, de strategiile aplicate de iezuiţi în trecut? Acesta să fie oare semnul dragostei romano-catolicilor ?!
Oare toate aceste afirmaţii nu reflectă cu adevărat exact strategiile şi modul în care Romano-catolicismul a acţionat în România de la 1700 până în prezent? Efectul acestor campanii de denigrare şi a unor acţiuni concertate pe plan intern şi internaţional este cât se poate de elocvent: în ultimii douăzeci de ani, ortodocşii au fost constrânşi să cedeze uniţilor cu Roma 170 de lăcaşuri de cult, 49 de case parohiale şi 21 de şcoli şi alte edificii, iar încă 106 biserici sunt pe cale de a fi luate prin hotărâre judecătorească. În 76 din cele 106 cazuri, comunităţile greco-catolice au deja în proprietate un lăcaş de cult sau îşi construiesc unul cu sprijinul Statului, iar în câteva cazuri, şi cu sprijinul credincioşilor ortodocşi.
De ce îşi revendică uniţii cu Roma locaşuri de cult de care nu au nevoie, majoritatea rămânând goale sau sunt folosite doar de câţiva credincioşi o dată la câteva săptămâni sau luni? Unde este dragostea şi înţelegerea faţă de ortodocşi? Sau romano-catolicii se aşteaptă ca, lipsiţi de locaş de cult şi ademeniţi cu tot felul de avantaje, ortodocşii mai puţin slabi în credinţă să fie atraşi în plasa uniatismului!? (temere confirmată şi de informaţiile oferite de comunicatul de presă al Patriarhiei Române din 29 septembrie a.c.) Dacă avem în vedere că sunt revendicate biserici chiar în localităţile unde nu există nici un greco-catolic, lucrurile devin cât se poate de clare.
În toate procesele de revendicare a bisericilor, uniţii cu Roma se prevalează de faptul că în secolul al XIX-lea mulţi dintre credincioşii transilvăneni ţineau de comunitatea lor. Bineînţeles că acest argument are greutate în multe cazuri în faţa organelor judecătoreşti care, din cauza aceleiaşi iubiri faţă de ortodocşi, uită „dreptatea” prin care romano-catolicii i-au trecut în secolul al XVIII-lea pe ortodocşi la uniatism.
După cum se ştie, greco-catolicismul a fost impus în Transilvania în veacul al XVIII-lea prin lucrarea extrem de perfidă a iezuiţilor şi cu ajutorul forţelor de represiune austro-ungare:
- ierarhi, preoţi şi simpli credincioşi au fost martirizaţi pentru că nu au ac¬ceptat unirea;
- peste 250 de mânăstiri şi biserici au fost dărâmate sau arse;
- monahismul ortodox a fost desfiinţat şi interzis până la anul 1918;
- 515 biserici au fost confiscate şi cedate celor care acceptaseră unirea cu Roma;
- o mulţime de sate, mii de ortodocşi transilvăneni au emigrat în celelalte pro¬vincii româneşti pentru a-şi putea păstra credinţa ortodoxă;
- mii de ţărani ortodocşi au fost torturaţi pentru a se lepăda de Ortodoxie, le-au fost confiscate pământul şi averile, au fost lipsiţi de orice drepturi şi prigoniţi permanent.
Întreaga retorică a romano-catolicilor în cadrul dialogului teologic are la bază ideea reconcilierii: să uităm trecutul, neînţelegerile produse de spiritul de intoleranţă avut de înaintaşii noştri. Ne întrebăm însă până unde trebuie să meargă uitarea sau impasibilitatea noastră faţă de realităţile istoriei. Oare putem pune acest dialog mai presus de însăşi soarta Bisericii?
Noi, ortodocşii, nu am prigonit niciodată pe nimeni, ci doar ne-am apărat credinţa, suferind pentru aceasta persecuţii tocmai din partea celor care astăzi joacă rolul de „victime ale discriminării”. De ce să nu spunem lucrurilor pe nume: uniaţia a adus de-a lungul timpului în trupul Bisericii din Transilvania o vătămare comparabilă doar cu „binefacerile” regimurilor de ocupaţie străină şi cu cele ale politicii ateiste a comuniştilor.
Este foarte sugestiv faptul că la întâlnirea de dialog teologic dintre ortodocşi şi catolici de la Freising, din iunie 1990, s-a ajuns la concluzia că uniaţia nu poate fi considerată în nici un caz o modalitate de a se realiza unirea , căci existenţa şi cultivarea ei reprezintă un obstacol insur¬montabil pentru continuarea dialogului teologic. Apoi, în 1993, o condiţie necesară pentru încheierea acordului de la Balamand (care în unele puncte este străin de ecleziologia ortodoxă, după cum au demonstrat ierarhi ortodocşi, mari profesori de teologie şi părinţii athoniţi) a fost renunţarea romano-catolicilor la a mai susţine prozelitismul prin uniatism în ţările ortodoxe. „Raţiunea de a fi a Uniatismului a încetat să mai existe”, se afirma atunci. Iar la finalul textului acordului, ca o condiţie necesară a continuării dialogului, se afirma:
Excluzând pe viitor orice prozelitism şi toată dorinţa de expansiune a catolicismului pe seama Bisericii Ortodoxe, comisia speră că a înfrânt obstacolele care au determinat anumite Biserici autocefale să suspende participarea lor la dialogul teologic şi că Biserica Ortodoxă va fi dispusă să se afle pe sine împreună (cu romano-catolicii) pentru a continua lucrarea teologică deja începută într-un mod atât de fericit .
Şase Biserici autocefale Ortodoxe nu au participat la întrunirea de la Balamand şi au condamnat erorile cuprinse în actele lui. IPS Antonie Plămădeală avea să precizeze că Biserica Ortodoxă Română a ratificat acor¬dul cu condiţia şi cu speranţa că acest act va stopa prozelitismul uniat în Transilvania şi Banat şi va pune capăt campaniei de denigrare a B.O.R., pe care agenţii uniatismului o desfăşurau în România. S-a formulat de către ierarhia noastră condiţia expresă ca uniţii să-şi retragă toate plângerile de la tribunal şi să înceteze orice proces (condiţia nu a fost nicicând respectată!...). De partea cealaltă, uniţii cu Roma din România sunt singura comunitate catolică ce a contestat cu răsunet anumite afirmaţii din text şi a refuzat să semneze documentul de la Balamand, cu riscul de a face „neascultare” chiar şi de papă. Rezultatul? Procesele s-au înmulţit. O mulţime de comunităţi ortodoxe au rămas fără locaş de cult, acesta fiind cedat adesea la doar 5-10 greco-catolici (vezi anexa 2). După ce li s-a răpit locaşul de cult, or¬todocşilor li se propune să-şi părăsească şi Biserica, trecând cu toţii la uniatism, sau, dacă nu vor, sunt îndemnaţi să slujească împreună cu greco-catolicii.
În acelaşi timp, preoţii greco-catolici primesc ajutoare substanţiale din partea Vaticanului, care nu-i uită nici pe preoţii şi credincioşii care în ultimii ani şi-au le¬pădat credinţa ortodoxă pentru a se uni cu Roma (vezi anexa 3). Sunt oare toate acestea ex¬presii ale dialogului teologic (care „în mod fericit” s-a redeschis la Balamand), expresii ale frăţietăţii creştine despre care se vorbeşte că-i leagă astăzi pe catolici de ortodocşi? Cum poate fi lecturată această frăţietate în perspectiva campaniei de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române care a început în anul 1990 şi s-a desfăşu¬rat neîntrerupt ajungând până acolo încât uniţii din România, împreună cu calvinii, unitarienii şi baptiştii au depus un memoriu acuzator la adresa BOR la Parlamentul European în data de 25 iunie 2008, pentru ca acum să atace Patriarhia Română printr-un comunicat infam, la data de 5 octombrie 2009. În cadrul acestei campanii, Biserica Ortodoxă este acuzată în mod per¬manent de „sora” sa unită cu Roma de colaborarea cu fostul regim comunist, de co¬rupţie sau de încălcarea drepturilor bisericilor conlocuitoare, cu scopul vădit de a slăbi încrederea credincioşilor ortodocşi în propria ierarhie, de a deteriora imaginea Bisericii Ortodoxe pe plan intern şi internaţional, în final, pentru a-şi spori numărul de prozeliţi. Acestea sunt doar câteva dintre semnele vizibile ale dragostei pe care Romano-catolicismul a arătat-o în ultimii douăzeci de ani ortodocşilor din România.


Prea Fericirea Voastră,
Înalt Preasfinţiile Voastre,
Preasfinţiile Voastre,
Constatând faptul că Biserica Romano-Catolică şi-a încălcat toate făgăduinţele pe care le-a făcut de-a lungul timpului privind renunţarea la prozelitismul „de prost gust” , adică la susţinerea acţiunii uniatismului în ţările ortodoxe, ba mai mult, a creat mari tulburări şi dezbinări în Bisericile Ortodoxe:
- romano-catolicii uzează de bani, mijloace diplomatice şi politice pentru a-şi extinde jurisdicţia în ţările ortodoxe, văzute adesea ca o terra misionis (aşa cum se întâmplă cu o violenţă ieşită din comun, de douăzeci de ani, în Ucraina);
- promovează „intercomuniunea” şi „dialogul dragostei” ca mijloace moderne de prozelitism;
- se amestecă în treburile interne ale Bisericilor Ortodoxe, prin diverse mijloace cum ar fi spre exemplu presiunile mediatice şi politice,
Vă rugăm fierbinte, în numele poporului ortodox român, să sistaţi dialogul cu Biserica Romano-Catolică până când aceasta nu va considera de cuviinţă să renunţe la mijloacele prozelitiste amintite anterior. În principal, acest lucru se va întâmpla în momentul în care aceia dintre uniţi care nu doresc să revină la Ortodoxie (pe care, în majoritatea cazurilor, au fost constrânşi să o părăsească) se vor integra în structurile Bisericii Romano-Catolice, făcând astfel să dispară confuzia cultivată de viciul formei fără fond pe care îl presupune existenţa comunităţii uniate. Arhieriile Voastre au cunoştinţă, cu siguranţă, de nu puţinele cazuri de înşelare având ca autori „misionari” greco-catolici în Europa Occidentală (unde se pretind ortodocşi şi săvârşesc „taine”), cărora le cad victime bieţii ortodocşi plecaţi peste hotare. Însăşi existenţa Bisericii Greco-Catolice este cea mai mare sfidare şi batjocură adusă Ortodoxiei, căci ne aminteşte permanent de amăgirile iezuiţilor, de tunurile şi gloanţele habsburgilor, de torturi şi de prigoane, de suferinţele insuportabile la care „fraţii catolici” i-au supus câteva sute de ani pe ortodocşi pentru a-i determina să îmbrăţişeze „cu toată libertatea” supunerea faţă de papă.
Încă o dată, faptele contrazic întru totul afirmaţiile mieroase ale unor participanţi la dialog, specialişti în declaraţii. Tocmai atacurile dure şi conflictele la care am fost martori în ultimii ani ne întăresc convingerea că partea catolică nu a înţeles să poarte un dialog sincer, teologic, în care Ortodoxia să poată da în mod liber mărturia păstrării nealterate a Credinţei apostoleşti, de la care s-a rupt scaunul episcopal al Romei acum aproape o mie de ani.
În contextul prozelitismului agresiv la care catolicii continuă să recurgă prin intermediul uniatismului, întreruperea dialogului teologic din partea Bisericilor Ortodoxe nu ar însemna decât o consecventă revenire la hotărârea pe care acestea au luat-o cu ani în urmă în cadrul Conferinţei panortodoxe de la Rhodos:
„Iată de ce am hotărât să pretindem, ca o condiţie prealabilă pentru reluarea dia¬logului, ca toţi agenţii şi propagandiştii uniatismului de la Vatican să fie îndepărtaţi definitiv din ţările ortodoxe, şi ca toate bisericile numite unite să fie supuse şi încorpo¬rate Bisericii Romei, deoarece uniatismul şi dialogul sunt absolut incompatibile” .
A continua dialogul cu Biserica romano-catolică, ca şi cum problemele enun¬ţate anterior nici nu ar exista, nu face decât să dea girul prozelitismului romano-ca¬tolic, împovărându-se astfel tot mai mult viaţa bisericească a popoarelor ortodoxe, punându-se în mare pericol însăşi unitatea credinţei Bisericii Ortodoxe.
Scriindu vă aceste rânduri în numele credincioşilor ortodocşi români, atât de apăsaţi de ispitele şi durerile veacului în care trăim, vă asigurăm că vă suntem ală¬turi cu rugăciunile, cu cuvântul şi viaţa întru păzirea fără meteahnă a dreptei cre¬dinţe, nădejdea mântuirii sufletelor noastre.
Vă sărutăm dreapta, cu tot respectul cuvenit.

La pomenirea Sfântului Prooroc Ioil, 19 octombrie 2009

Asociaţia pentru păstrarea şi promovarea valorilor culturale şi naţionale ale
poporului român – ASTRADROM – Oradea
Asociaţia Foştilor greco-catolici în prezent ortodocşi – Baia Mare
Fundaţia Creştin-Ortodoxă "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril"
Asociaţia Brâncoveanu – Arad
Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” – Constanţa
Asociaţia "Ieromonah Arsenie Boca" – Arad
Asociaţia Medical-Creştină "Christiana"
Asociaţia Metamorfosis
Predania
Asociaţia Prietenii Sfântului Munte Athos – Arad
Asociaţia APROM – Satu Mare
Asociaţia „Sfântul Spiridon”
Asociaţia „Sfântul Stelian” – Beiuş
Asociaţia Drept – Arad
Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” – Suceava
Asociaţia „Ţara Dornelor” – Vatra Dornei
Fundaţia Creştin-Ortodoxă "Sfîntul Stelian" - Beiuş
Asociaţia Monah Atanasie Ştefănescu





Anexa 1

Iată numai câteva cazuri din episcopia Oradiei: La Pietrani sunt două biserici, una ortodoxă şi una catolică, cu toate că în biserica greco-catolică sunt doar 10-15 credincioşi duminica la slujbă au revendi¬cat-o şi pe cea ortodoxă, pe care au câştigat-o în instanţă, astfel greco-catolicii au doua biserici, iar orto¬docşii nici una! La Pietrani ortodocşii sunt net majoritari; La Prisaca sunt 250 ortodocşi şi 30 greco-catolici. În instanţă catolicii au câştigat biserica prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, dar catolicii au amenajată în sat o capelă suficientă numărului de credincioşi. La Vălani sunt 265 ortodocşi şi 30 greco-catolici. în instanţă catolicii au câştigat biserica prin hotărâre definitivă şi irevocabilă. Dar şi aici catolicii au amenajată în sat o capelă suficientă numărului de credincioşi. La Holod sunt 350 ortodocşi şi 20 greco-catolici. În instanţă catolicii au câştigat biserica prin hotărâre definitivă şi irevocabilă. însă, la Holod şi Vintere există o mănăstire franciscana unde săvârşesc serviciile religioase credincioşii greco-catolici. La Vintere sunt 730 ortodocşi şi 12 greco-catolici, proces câştigat de catolici. Holod şt Vintere sunt sate ve¬cine. Catolicii din Vintere merg şi ei la mănăstirea franciscana. Pe lângă acestea, multe alte procese sunt pe rol. Se pierd în instanţe tot mai multe biserici prin satele din Ardeal, cu toate ca legea 247 spune că „locaşurile de cult nu fac obiectul legii”, pentru aceasta urmând a se face o lege specială, dar care încă nu s-a făcut. Trebuie ţinut seama că proprietarii bisericilor din sate sunt cei ce le-au construit şi urmaşii lor, nicidecum vreun episcop catolic sau ortodox. Dar în prezent prim-ministrul României este catolic, deci legislativ se face totul pentru deposedarea ortodocşilor de locaşul de cult.
Anexa 2

Au fost cazuri când preoţilor şi credincioşilor li s-au propus avantaje materiale în schimbul trecerii la uniatism. Iată doar câteva exemple în acest sens: Fostul preot ortodox Dumitru Sălăjan (din Sudrigiu şi Valea de Jos, jud. Bihor) a trecut la greco-catolici şi la puţin timp după „convertire” a primit funcţia de inspector al domeniilor şi proprietăţilor Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, lucru confirmat şi printr-un document înregistrat la secretariatul episcopiei. Acelaşi Sălăjan Dumitru propune şi egumenului schitului Huţa trecerea la uniatism promiţându-i funcţia de inspector peste o parte a proprietăţilor epis¬copiei: „Te pun peste pădurile de la Huţa. Toate ţi le las pe mâna ta.”
Dumea loan Sorin din satul Sudrigiu jud. Bihor la câteva zile după ce a primit o remorcă de lemne de la preotul greco-catolic Dumitru Sălăjan a semnat într-un tabel că trece la uniatism. Ieremia Flaviu din Valea de Jos – Bihor, patron al unui gater si al unei firme de exploatare forestiera, după ce s-a „convertit” la uniatism, a fost numit printr-o hotărâre a conducerii Episcopiei Greco-Catolice de Oradea adminis¬trator al pădurilor retrocedate. Acest lucru l-a ajutat pe noul "convertit" sa mărească producţia de masă lemnoasă la firmele sale. Fostul preot ortodox Călin Duşe din Ştei-Bihor la câteva zile după „convertirea” la uniatism a primit funcţia de consilier cultural al episcopului Virgil Bercea. Fostul preot ortodox Ghe¬orghe Dat din satul Cheţ, jud. Bihor, într-o declaraţie scrisă către Episcopia Ortodoxă a Oradiei înregis¬trată la fosta sa parohie cu nr. 15/13.06.2006, spune că: „am hotărât ca începând cu data de 1 iulie 2006 să trec la Biserica Greco-Catolică, care îmi asigură un salar decent pentru a putea trăi eu şi familia mea fără griji”. Exemplele pot continua.


Anexa 3
COMUNICAT: Poziţia Bisericii Greco-Catolice faţă de intenţia declarată a Bisericii Ortodoxe Române de a susţine legiferarea epurării culturale şi religioase în România
Arhieparhia de Alba Iulia şi Făgăraş
5 Octombrie 2009
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a primit cu îngrijorare comunicatul Patriarhiei Romane din 29 septembrie 2009, care incită la ură interconfesională şi susţine procesul de epurare culturală şi religioasă la care Biserica Greco-Catolica este supusă in România.
Comunicatul menţionat afirma că Biserica Greco-Catolică ar dori “să intre în proprietatea lăcaşurilor de cult ortodoxe cu speranţa acaparării credincioşilor ortodocşi care le frecventează”, ca apoi să concluzioneze că Patriarhia Română va continua “să sensibilizeze autorităţile de Stat pentru adoptarea unor măsuri legislative şi a unor soluţii practice de rezolvare a neînţelegerilor patrimoniale dintre cele două Biserici româneşti în conformitate cu realitatea confesională din teritoriu”.
“Realitatea confesională din teritoriu”, la care Patriarhia Română face referire, este rezultatul a 40 de ani de persecuţie comunistă îndreptată împotriva Bisericii Greco-Catolice, urmaţi de încă 20 de ani în care comunitatea greco-catolica este supusă unui proces sistematic de epurare culturală şi religioasă în România.
Dintre acţiunile de după căderea comunismului întreprinse în vederea eliminării Bisericii Greco-Catolice din viaţa religioasă românescă amintim:
- hărţuirea, intimidarea, ameninţarea chiar cu moartea a credincioşilor greco-catolici pentru a nu-şi declara şi manifesta apartenenţa confesională;
- intimidarea şi batjocorirea copiilor greco-catolici în şcoli;
- refuzul în multe localităţi al preoţilor ortodocşi de a permite înmormântarea greco-catolicilor în cimitire;
- terorizarea psihologică a comunităţilor greco-catolice chiar şi acolo unde i-am lăsat pe fraţii ortodocşi în bisericile noastre;
- incitarea la ură împotriva greco-catolicilor prin discursuri politice sau religioase;
- intimidarea şi agresarea fizică a preoţilor greco-catolici;
- biserici greco-catolice ţinute închise în timp ce credincioşii noştri se roagă în stradă, şcoli, centrale termice sau case particulare;
- demolarea sau distrugerea de biserici greco-catolice;
- refuzul autorităţilor Statului Roman de a aplica hotărâri judecătoreşti care sunt în favoarea noastră.
Intenţia declarată, în prag de alegeri prezidenţiale, a Bisericii Ortodoxe majoritare de a susţine legiferarea efectelor acestor acţiuni îndreptate contra Bisericii Greco-Catolice minoritare este îngrijorătoare.
La 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 şi de la repunerea în legalitate a Bisericii noastre, este greu de înţeles de ce Patriarhia Română continuă să atace dreptul de proprietate al Bisericii Greco-Catolice, iar prin dezinformare să instige opinia publică la ură împotriva credincioşilor greco-catolici, prezentându-i drept acaparatori de biserici şi credincioşi ortodocşi.
Biserica Greco-Catolică revendică în instanţă doar acele lăcaşuri de cult şi proprietăţi de care a fost deposedată abuziv în 1948 de către Statul comunist. Recursul la justiţie este soluţia adoptată de Biserica Greco-Catolică pentru a-şi intra în drepturi ca urmare a refuzului Statului Român să repare nedreptatea din 1948, precum şi a refuzului Bisericii Ortodoxe Române la orice formă de colaborare pentru a rezolva această situaţie.
Biserica Greco-Catolică a făcut dovada bunei credinţe oferind puţinele biserici pe care le-a recuperat pentru celebrări alternative comunităţilor ortodoxe acolo unde acestea nu au biserică proprie. Din păcate, Patriarhia Română refuză această soluţie, deşi în Europa de Vest nu găseşte nici o piedică să celebreze servicii religioase alternative în bisericile pe care Biserica Catolică i le pune la dispoziţie.
Statul Român are obligaţia, competenţa şi datoria morală de a legifera restituirea proprietăţilor confiscate de la Biserica Greco-Catolica de către regimul comunist.
Cerem politicienilor români să nu facă din încălcarea dreptului de proprietate şi libertate religioasă un subiect de campanie electorală.
Epurarea culturală şi religioasă la care Biserica Greco-Catolică şi credincioşii ei sunt supuşi în România trebuie să înceteze, lăsând loc democraţiei autentice în care principiile statului de drept să prevaleze.
Biroul de presă al Arhiepiscopiei Majore – Blaj

Cf. site oficial al comunităţii unite cu Roma: www.bru.ro/blaj/pozitia-bru-fata-de-intentia-bor-de-a-sustine-legiferarea-epurarii-culturale-si-religioase/

Anexa 4
Episcopii catolici din Romania condamna in corpore incitarea la ura interconfesionala si epurarea culturala si religioasa promovata de BOR
Intr-un comunicat prezentat publicului pe 7 octombrie 2009, Conferinta Episcopilor Catolici din Romania „a primit cu ingrijorare comunicatul de presa al Patriarhiei Ortodoxe Romane din 29 septembrie 2009, care incita la ura interconfesionala si sustine procesul de epurare culturala si religioasa la care este supusa Biserica Greco-Catolica in Romania”.
In perioada 5-7 octombrie 2009, la Sediul Episcopiei Romano-catolice din Satu Mare, s-a desfasurat sesiunea de toamna a Conferintei Episcopale Catolice Romane, cu participarea episcopilor greco-catolici si romano-catolici din Romania. A luat parte, ca invitat, E.S. Francisco-Javier Lozano, Nuntiu Apostolic in Romania.
Episcopii romano-catolici si greco-catolici din Romania si-au exprimat in corpore suportul pentru pozitia exprimata de Biserica Greco-Catolica pe 5 octombrie, in care se condamna intentia Bisericii Ortodoxe Romane de a promova o lege prin care proprietatile greco-catolice confiscate de comunisti in 1948 sa nu mai fie retrocedate Bisericii Greco-Catolice.
La finalul intalnirii episcopilor catolici de la Satu-Mare, in cadrul unei conferite de presa, PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, a oferit presei cazuri concrete de epurare culturala si religioasa la care Biserica Greco-Catolica este supusa in Romania.
Cf. www.greco-catolica.org/a483-Episcopii-catolici-din-Romania-condamna-in-corpore-incitarea-la-ura-interconfesionala-si-epurarea-culturala-si-religioasa-promovata-de-BOR.aspx



Comunicat

În condiţiile în care în ultimele săptămâni oficialii comunităţii unite cu Roma din România împreună cu prelaţii romano-catolici au adus acuze grave ce frizează absurdul şi au calomniat în mod repetat Biserica Ortodoxă Română şi ierarhia ei, o continuare a dialogului teologic cu aceştia este imposibilă. Aceasta în contextul în care, în ultimii 20 de ani, greco-catolicii din România au lăsat 170 de comunităţi ortodoxe fără locaş de cult şi sunt pe cale să mai răpească încă 106 biserici, unele fiind revendicate chiar în localităţi unde nu există nici un greco-catolic.
Declaraţiile şi acţiunile lor dovedesc faptul că nu dialogul sincer pentru revenirea la Ortodoxia credinţei îi animă, ci o cugetare şi interese comune strategiilor iezuite de prozelitism şi dominaţie cezaro-papistă, care sunt cu totul străine de Evanghelia lui Hristos.
În consecinţă, semnatarii Memoriului privind imposibilitatea continuării dialogului teologic cu romano-cotolicii în contextul accentuării prozelitismului uniat şi a denigrării permanente la care Biserica noastră este supusă până în prezent (depus la Sfântul Sinod cu nr. înregistrare 7139/19.10.2009) solicită respectuos ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române încetarea dialogului teologic cu romano-catolicii şi, totodată, retragerea delegaţiei române de la întâlnirea de dialog din Cipru, desfăşurată chiar în aceste zile.

20 octombrie 2009, ajunul sărbătorii Sfinţilor Mărturisitori Transilvăneni

Memoriul este semnat de următoarele organizaţii ortodoxe:

Asociaţia pentru păstrarea şi promovarea valorilor culturale şi naţionale ale
poporului român – ASTRADROM – Oradea
Asociaţia Foştilor greco-catolici în prezent ortodocşi – Baia Mare
Fundaţia Creştin-Ortodoxă "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril"
Asociaţia Brâncoveanu – Arad
Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” – Constanţa
Asociaţia "Ieromonah Arsenie Boca" – Arad
Asociaţia Medical-Creştină "Christiana"
Asociaţia Metamorfosis
Predania
Asociaţia Prietenii Sfântului Munte Athos – Arad
Asociaţia APROM – Satu Mare
Asociaţia „Sfântul Spiridon”
Asociaţia „Sfântul Stelian” – Beiuş
Asociaţia Drept – Arad
Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” – Suceava
Asociaţia „Ţara Dornelor” – Vatra Dornei
Fundaţia Creştin-Ortodoxă "Sfîntul Stelian" - Beiuş
Asociaţia „Monah Atanasie Ştefănescu”

Mitropolitul Vasilios de Konstantia la Romfea.gr despre Dialogul cu catolicii în Cipru

Directorului Agenţiei de Ştiri Bisericeşti romfea.gr, domnului Aimilio Poligheni, a vorbit în exclusivitate Mitropolitul Vasilios de Konstantia şi Amohostos, care participă la dezbaterile Dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici care are loc în aceste zile în Pafos.
Mitropolitul Vasilios de Konstantia în declaraţiile sale, printre altele, a subliniat: „Biserica Ciprului, după cum cunoaşteţi, găzduieşte aici în Pafos dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici. Ceea ce este important de accentuat referitor la această întâlnire, este faptul că reprezentanţii ortodocşi din toate Bisericile Ortodoxe sunt prezenţi; doar Biserica Ortodoxă Bulgară lipseşte (s.tr.)”.
De asemenea, Mitropolitul Vasilios de Konstantia a accentuat: „Se ştie că se dezbate un plan de text referitor la rolul episcopului Romei în primul mileniu. Să menţionez, domnule Poligheni, că este o temă dificilă şi pentru noi, dar chiar şi pentru romano-catolici”.
Desigur, pentru noi tema reclamă mai multă sensibilitate, pentru că din studiul care se poate face pe izvoare şi cu interpretările pe care fiecare poate să le dea, se poate ajunge la o diferită abordare şi direcţie”, a continuat kir Vasilios.
În încheiere, Mitropolitul Vasilios de Konstantia a declarat semnificativ: „Deja ne-am confruntat cu această dificultate în primele zile ale dezbaterii textului pe care-l avem înaintea noastră şi din acest motiv se pare că nu se poate completa planul textului pentru a se da de pe acum ca act oficial. Deci, domnule Poligheni, va fi necesară şi o a doua întâlnire”.
Totuşi, potrivit informaţiilor Romfea.gr, care se află în Pafos, semnalăm că pe perioada convorbirilor există un climat pozitiv şi fratern între reprezantanţi.


Proteste şi arestări

De semnalat că ieri, marţi, în total 6 persoane, dintre care 2 monahi, au fost arestaţi de către membrii Direcţiei de Poliţie din Pafos, în contextul încercării poliţiei de a îndepărta pe manifestanţii împotriva Întrunirii Comisiei.
Însă, după cum a declarat în interviul public de astăzi, reprezentantul Poliţiei pentru presă, inspectorul Mihalis Katsunotos, cei arestaţi au intrat şi au ocupat bisericuţa Sfântului Gheorghe, care se află la hotelul din Pafos şi constituie un spaţiu privat care aparţine Mitropoliei de Pafos.
„În pofida repetatelor apeluri ale Poliţiei, ca să părăsească locul în mod paşnic, acestea nu au fost ascultate de către manifestanţi şi a trebuit ca Poliţia să intervină în forţă pentru a impune legea şi ordinea”, a spus domnul Katsunotos, adăugând că „în faţa legii toţi sunt egali şi se supun aceluiaşi tratament”.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)

Propovăduiesc iubirea, dar recurg la violenţă şi bătăi

Violenţe asupra credincioşilor din partea Mitropolitului Gheorghios de Pafos, raidul trupelor de intervenţie
în Sfânta Biserică şi arestările creştinilor mărturisitori

20.10.2009, 10:24

Episcopul de Pafos a înţeles să-şi facă singur dreptate împotriva creştinilor ortodocşi care se rugau în Sfânta Biserică.
MĂREŢIA ecumeniştilor: propovăduiesc iubirea, dar recurg la violenţă şi bătăi.
Astăzi dimineaţă, în clipa în care creştini credincioşi şi mărturisitori se aflau în Biserica Sf. Gheorghe şi se rugau (aproape de Hotelul St. George, unde are loc Comisia Mixtă pentru Dialog Teologic dintre ecumeniştii ortodocşi şi romano-catolici), a intrat mânios Mitropolitul Gheorghios de Pafos, cerându-le să înceteze rugăciunea şi să iasă afară, departe de biserică. Pentru că au refuzat, le-a smuls din mâini propria lor carte („Psaltirea”), pe care în acea clipă o citeau şi a aruncat-o jos! Când şi-a dat seama că cineva l-a fotografiat, s-a aruncat ca un maniac asupra membrului ΠΑΧΟΠ Panaghiotis N., l-a îmbrâncit jos şi l-a lovit, sfărmându-i aparatul de fotografiat... După cum se vede, a slujit cu aceeaşi iubire şi unitate pe care le-a proclamat în declaraţiile sale de ieri în mass-media!!!
Între timp, trupele de intervenţie erau deja în jurul Sfintei Biserici, împiedicându-i pe creştinii credincioşi să se apropie de Sfânta Biserică. Creştinii mărturisitori au rămas 24h/24 în Sfânta Biserică închişi, fără apă, timoraţi, deoarece au descoperit şi au denunţat comercializarea bisericii de către Hotelul St. George, unde ecumeniştii întreţin Dialogul Teologic împreună cu Mitropolitul, făgăduind că lucrează pentru iubirea şi pentru unitatea dintre creştini!!!
În cele din urmă, forţele de intervenţie, după severe presiuni, au intrat în Sfânta Biserică, întrerupând rugăciunea credincioşilor şi au trecut la arestarea tuturor clericilor şi laicilor prezenţi, încălcând dreptul uman al libertăţii credincioşilor de a se ruga. Desigur, prezenţa credincioşilor în biserică a contribuit la anularea (eventual, amânarea) nunţilor non-ortodocşilor (catolici şi anglicani), privând astfel hotelul care aparţine Mitropoliei de mii de euro.
Cerem rugăciunile credincioşilor şi ajutorul statului democrat pentru dreptul nostru de a ne ruga liber în bisericile ortodoxe, care nu sunt proprietatea personală şi bunul episcopilor ortodocşi.

Pentru Uniunea Filo-Ortodoxă „Kosmas Flamiatos”,
Preşedinte, Lavrentios Detziortzio,
Secretar, Panaghiotis Simatis.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa:
ΑΚΤΕ-ΣΤΥΛΟΣ ΟΡΘΟΔΟΞΙΑΣ)

Provocări la adresa credincioşilor din partea Mitropolitului de Pafos

Mitropolitul de Pafos printr-un comportament provocator şi irascibil i-a înfruntat pe credincioşii ortodocşi care se opun cedării Sfintei Biserici a Sfântului Gheorghe romano-catolicilor (pentru săvârşirea slujbelor lor –n.tr.). Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe se află lângă hotelul Saint George din Pafos, unde în aceste zile au loc lucrările celei de-a XI – a Adunări a Comisiei Mixte de Dialog între ortodocşi şi romano-catolici. Mitropolitul de Pafos a intrat în sfânta biserică, a întrerupt rugăciunea credincioşilor ortodocşi care se aflau acolo de ieri protestând (paşnic, prin citirea Psaltirii - n.tr.), şi-a făcut singur dreptate faţă de unul din aceştia şi i-a distrus aparatul de fotografiat cu care înregistrase incidentul!
Forţe întărite ale Poliţiei au înconjurat Sfânta Biserică interzicând credincioşilor ortodocşi să intre în ea.

Dialogul îşi descoperă adevărata faţă!
Bătăi şi arestări în Cipru

Cei ce conduc Dialogul în mod neaşteptat îşi descoperă adevărata lor faţă. Cu „binecuvântările” Mitropolitului de Pafos kir Gheorghios forţe întărite ale Poliţiei din Pafos au încălcat regimul sacru al locaşului şi au intrat în Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe lovind cu violenţă pe credincioşii şi monahii din Mănăstirea Stavrovunios în faţa camerelor de luat vederi care au transmis incidentele pe canalele cipriote. Au fost arestaţi şi sunt reţinuţi credincioşi şi doi monahi ai mănăstirii. Semnificativ pentru dispoziţiile conducerii bisericeşti din Cipru, dar şi în genere a grupei conducătoare a ecumenismului, este faptul că nu a existat nici cea mai mică reacţie, măcar a unui singur episcop din Biserica Cipriotă, pentru actele de violenţă asupra monahilor şi credincioşilor.
Tăcerea vinovată, indiferenţa, deghizarea şi toleranţa nu mai conving şi nu mai pot deruta de acum.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa:
http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)

Episoade în Pafos. Ameninţări cu arestarea pentru ortodocşi

Luni, 19 octombrie 2009


Domină panica în Sfânta Biserică Ortodoxă a Sfântului Gheorghe în Hloraka (Pafos), foarte aproape de Saint George Hotel, unde are loc a XI-a Adunare a Comisiei Mixte de Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici.
Mai precis, un preot romano-catolic a trecut la izgonirea credincioşilor ortodocşi care se rugau în sfânta biserică, invocând aprobarea Mitropoliei pentru săvârşirea de messe („liturghii”) catolice în biserica ortodoxă amintită.
Credincioşii refuză să părăsească şi să predea sfânta biserică catolicilor, chiar dacă sunt obligaţi de către forţele de poliţie.

(traducere din greacă: ierom. Fotie;
sursa: http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)

Pafos: Clericii care au protestat vor fi disponibilizaţi

Sursa: romfea.gr, 18 oct. 2009

Arhiepiscopul Ciprului Hrisostomos a declarat că va disponibiliza pe clericii care au participat la manifestarea de protest de ieri din Pafos, cu prilejul desfăşurării Întâlnirii Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici. A declarat că va proceda la reţinerea salariilor lor, iar „aceşti clerici nu se vor împărtăşi multe săptămâni”.
Biserica oficială, a declarat Preafericitul, este superioară şi nu poate fi percepută - cum a spus – ca o „casă de nebuni”, ca fiecare să-şi exprime poziţia sa.
Dacă unii vor să facă aceasta, a încheiat, să-şi scoată rasele (adică să abandoneze uniforma preoţească) şi să-şi creeze propria biserică.
(traducere: ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)

„ÎMPOTRIVIRILE LA DIALOG - UN EGOISM LUCIFERIC”

HRISOSTOMOS AL CIPRULUI:
„ÎMPOTRIVIRILE LA DIALOG -
UN EGOISM LUCIFERIC”

LEVKOSIA, ARISTEIDI VIKETU

Biserica Ciprului rămâne statornic ataşată Credinţei Ortodoxe, dar nu ezită împreună cu toate celelalte Biserici Ortodoxe să participe la dialogul cu Biserica Romano-Catolică, în pofida tuturor neliniştilor şi a amărăciunii, a împilărilor şi a muceniciilor turmei ei de-a lungul veacurilor în timpul latinocraţiei, a accentuat astăzi Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului.
În cuvântul său de salut către reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Autocefale şi ai Bisericii Romano-Catolice, Hrisostomos al Ciprului a semnalat nevoia de conciliere cu scopul anulării diferenţelor, într-o lume în care creştinii sunt în pericolul de a deveni minoritate.
Relaţiile celor două Biserici continuă să fie otrăvite de problema uniaţiei. Apoi a semnalat şi a adăugat că o problemă spinoasă rămâne şi chestiunea pretinsului primat papal.
Întâi de toate, a spus k. Hrisostomos, trebuie să se depăşească diviziunea dintre creştini pentru a acţiona cu mai multă influenţă şi credibilitate.
Hrisostomos al Ciprului s-a referit la cei care se împotrivesc Dialogului Teologic, spunând că „este un egoism, şi mai mult, un egoism luciferic ca cineva, fie laic, fie cleric, să-şi pună opinia sa deasupra opiniei şi hotărârilor Sinoadelor Locale ale întregii Ortodoxii. Oare a încetat Mângâietorul (Duhul Sfânt) să conducă instituţia Bisericii, să lumineze gândirea şi să îndrepteze paşii ierarhilor care se adună şi se sfătuiesc în sinod, şi se coboară preferenţial doar asupra acestora? Aşadar este vremea să se recupereze. Să-şi revină cu picioarele pe pământ şi să dobândească mântuitoarea smerenie. „Păzitorii au cunoştinţă” ”.
În salutul său, Hrisostomos al Ciprului a denunţat Turcia pentru continua ocupaţie a unei părţi din Cipru şi pentru distrugerea a 500 de biserici.
Hrisostomos al Ciprului a vorbit după co-liturghisirea arhierească împreună cu Mitropolitul Ioan de Pergam din partea Patriarhiei Ecumenice, care este co-preşedinte al Comisiei Mixte pentru Dialogul Teologic şi ierarhi din alte Biserici Locale Autocefale.
Ca răspuns, Mitropolitul Pergamului, în numele reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe, după ce s-a referit la Dialogul Teologic, a semnalat că poporul şi Biserica Ciprului trăiesc diviziunea binecuvântatei insule şi au sensibilitatea acestei diviziuni atât de tragice. „Ne rugăm şi încercăm prin orice mijloc disponibil să ajutăm, ca să se depăşească diviziunea, iar Ciprul şi poporul lui să-şi regăsească unitatea şi continuitatea culturii lor şi a Bisericii lor creştine”, a precizat Mitropolitul Ioan de Pergam.

(tradus din greacă: ierom. Fotie; sursa: amen.gr)

Ortodocşi şi romano-catolici discută în Cipru

Ortodocşi şi romano-catolici discută în Cipru

Levkosia, Aristeidi Viketou

„Biserica Ciprului găzduieşte cu simţ de responsabilitate dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici”, a declarat Arhiepiscopul Hrisostomos cu prilejul inaugurării astăzi, în Pafos, a lucrărilor Comisei Mixte pentru Dialogul Teologic (CMDT).
Arhiepiscopul Hrisostomos semnalează că este necesar să dialogăm cu scopul de a afla credinţa comună şi să mergem împreună pe drumul mântuirii, potrivit rugăciunii lui Hristos „ca toţi să fie una”.
Semnalează, de asemenea, că unicul scop trebuie să fie căutarea cu onestitate a credinţei comune a Bisericii nedespărţite din primul mileniu.
Arhiepiscopul Hrisostomos declară că dialogul se desfăşoară prin hotărârea tuturor Bisericilor Locale Autocefale şi precizează că „acţiunea cuiva, laic sau cleric, de a-şi impune, opinia sa deasupra opiniei şi hotărârilor Sinoadelor Locale ale întregii Ortodoxii constituie un egoism”.
Întrunirea CMDT în Pafos este a unsprezecea de la începerea dialogului în 1980. Se va încheia joia viitoare şi participă 60 de distinşi reprezentanţi din partea ortodocşilor şi din partea romano-catolicilor. CMDT este co-prezidată de Mitropolitul Ioan de Pergam şi Cardinalul Walter Kasper. Biserica Ciprului este reprezentată de Mitropoliţii Gheorghios de Pafos şi Vasilie de Konstantia.
La această întrunire Comisia va dezbate primatul papei în primul mileniu după Hristos, adică în perioada dinainte de schisma dintre Răsărit şi Apus. Este vorba, după cum se semnalează de către ambele părţi, despre o chestiune critică şi decisivă.
Ieri seară, reprezentanţii Bisericii Romano-Catolice au săvârşit messa („liturghia” romană) în Biserica Cinstitei Cruci din Poartă, în Pafosul Levkosiei.
Astăzi, duminică, în Sfânta Biserică a Maicii Domnului „Faneromeni” din Levkosia, s-a săvârşit o co-liturghisire arhierească de către Arhiepiscopul Hrisostomos, Mitropolitul Ioan de Pergam şi ierarhii altor Biserici Ortodoxe. La sfârşitul Liturghiei, Arhiepiscopul Hrisostomos a dezvoltat poziţia Bisericii Ciprului în tema dialogului teologic cu romano-catolicii.
Ieri, inaugurarea întrunirii a fost semnalată de o manifestare de protest a circa 100 de persoane. Manifestanţii - bărbaţi, femei, preoţi şi monahi, membri ai Mişcării Creştin-Ortodoxe Pancipriote (MCOP), s-au întrunit cu mai multe bannere la intrarea hotelului „Sfântul Gheorghe”, unde se desfăşoară lucrările Comisiei. Din cauza prezenţei manifestanţilor cei aproximativ 60 de membri ai CMDT nu au mai intrat în biserica Sfântului Gheorghe de lângă hotel (pentru o rugăciune în comun, aşa cum era programat – n.tr.)
Pe bannere, printre altele, scria: „Dacă vom trăda Ortodoxia noastră, atunci vom pierde şi Libertatea noastră”, „Iubirea fără Hristos nu este iubire, ci amăgire”, „Trădarea Credinţei nu rezolvă problema cipriotă”, „Trei sunt cele mai groaznice căderi de-a lungul istoriei: a lui Adam, a lui Iuda şi a papei”.
De asemenea, au împărţit o broşură în patru pagini a egumenului Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte Athos, Arhim. Gheorghios Kapsanis, broşură cu poziţii critice la adresa Dialogului.
Arhiepiscopul Hrisostomos, care se afla în momentul demonstraţiei la hotel, i-a chemat pe preoţi, luni, la biroul său. Aceasta a provocat reacţia Preşedintelui Uniunii Filo-Ortodoxe „Kosmas Flamiatos” din Grecia, care a spus Arhiepiscopului: „Nu se poate ca o paşnică mărturisire a credinţei să devină pricina lansării de ameninţări din partea unui Întâistătător”.
Lucrările întâlnirii, care au loc cu uşile închise, au început printr-un „Te Deum” şi alte imne ale Bisericii Ortodoxe. De asemenea, s-au rostit „Împărate ceresc” şi „Tatăl nostru”. Au urmat luările de cuvânt ale copreşedinţilor: Mitropolitul Ioan de Pergam şi cardinalul Walter Kasper.
Partea principală a dezbaterilor va începe de luni asupra proiectului de document referitor la primatul papal în Biserică şi în comuniunea Bisericii Nedespărţite din primul mileniu.
În delegaţia Patriarhiei Ecumenice participă Mitropolitul Ghennadios de Sassima, precum şi Episcopul Kallistos Ware de Diokleea, cunoscut teolog şi scriitor în Europa. Patriarhia Moscovei este reprezentată de Arhiepiscopul Ilarion, care prezidează Comisia pentru Relaţii Interortodoxe şi Interbisericeşti.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: amen.gr)

HRISTOS ESTE CAPUL BISERICII ŞI NU PAPA

17.10.2009
Mitropolitul Pavel de Kirineia
(Arhiepiscopia Ciprului)

HRISTOS ESTE CAPUL BISERICII ŞI NU PAPA

Între 8 şi 14 octombrie 2007 s-a întrunit la Ravenna în Italia a X-a Întrunire a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi romano-catolici. La sfârşitul lucrărilor s-a emis un text care cuprinde cele hotărâte unanim şi care este cunoscut ca Textul de la Ravenna. Textul de la Ravenna are ca temă: „Consecinţe eclesiologice şi canonice ale naturii euharistice a Bisericii. Comuniune bisericească şi autoritate”. Greşeala de bază a Textului de la Ravenna este că membri ortodocşi ai Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici consideră că interlocutorii lor non-ortodocşi aparţin aceleiaşi Biserici, dând impresia că între Biserica Ortodoxă şi romano-catolicism există unitate eclesiologică, însă fără a se reclama anumite condiţii teologice pentru aceasta.
Încercarea membrilor Reprezentanţei Ortodoxe de a trece sub tăcere sau de a evita ca pe o chestiune secundară diferenţa dogmatică dintre Ortodoxie şi eterodoxie, subminând conştiinţa de sine a Bisericii Ortodoxe ca unica Biserică adevărată, care este Biserica cea „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” şi crează impresia că romano-catolicii constituie în particular o Biserică Ortodoxă Locală. Deşi întreruperea comuniunii intersacramentale se datorează diferenţierilor romano-catolicilor de credinţa comună a primelor secole, cu toate acestea în Textul de la Ravenna credinţa lor este mărturisită de către membri ortodocşi şi romano-catolici ai Comisiei Mixte drept comună. Astfel se propun spre dezbatere şi clarificare chestiuni organizatorice şi administrative, ca de pildă tema despre primatul papei, dar temele teologice sunt evitate şi rămân în suspans. Ca urmare, Textul de la Ravenna se încheie cu menţiunea că rolul episcopului Romei, urmează să fie studiat într-o profunzime mai mare” (Ravenna, paragraful 45).
Aşadar este necerar să se dezbată mai întâi serioasele teme dogmatice şi în plus să se definească un cadru cu condiţii întemeiate pe criterii patristice, aşa încât să se ofere siguranţa că Dialogul se va desfăşura pe baze dogmatice solide şi neclintite şi nu în şubredul context laic. Doar prin persistenţa în acrivia dogmei ortodoxe şi a învăţăturii dogmatice a Bisericii Ortodoxe putem să fim siguri că lucrăm pentru readucerea celor rătăciţi în Turma lui Hristos.
Din examinarea textului Comisiei Mixte Moderatoare asupra Dialogului Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi romano-catolici, care a avut loc în Creta în octombrie 2008, care a avut ca titlu „Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii în primul mileniu” şi pe care doar recent l-am primit, este evidentă impunerea tezelor romano-catolice. Promovarea tezei că „principiul diversităţii în unitate a fost acceptat categoric în Sinodul de la Constantinopol, care a avut loc între anii 879-880” (Creta, paragraful 32), descoperă scopurile mai îndepărtate ale romano-catolicilor. Pregătesc terenul pentru o unire de tip uniat (greco-catolic).
Papa, al cărui Scaun este considerat în textul din Creta „izvor (cauză) al unităţii episcopale” (Creta, paragraful 10), apare ca un substitut al lui Hristos, din care decurg toate, de vreme ce conform cuvântului Papei Ghelasie: „Întâiul Scaun nu se judecă de niciunul” (Ep. 4, PL 58, 28 M, Ep. 13, PL 59, 64A) (A se vedea Creta, paragraful 11). În ciuda încercării care se face pentru a se prezenta deplina suveranitate (κυριαρχία) a papei ca primat de slujire, impunându-l drept „slujitor al slujitorilor” (Creta, paragraful 14), cu toate acestea nu pot să ascundă gravele derapaje dogmatice şi abordarea greşită a reprezentanţilor ortodocşi în tema primatului papei. „Fiind Succesor, papa devine delegat (ἀποστολικός) şi moşteneşte şi ceea ce este propriu unităţii nedespărţite dintre Hristos şi Petru” (Creta, paragraful 14). Cum este posibil să se accepte că papa exprimă unitatea dintre Hristos şi Apostolul Petru?

Romano-catolicii, insistând pe primatul lui Petru şi întemeindu-se pe cuvintele Domnului: „Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18), răstălmăcesc cuvintele lui Hristos, care se referă la „credinţa mărturisirii” (Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariu la Matei”, 54, 2, P.G. 58, 534) şi nu la persoana Apostolului. De altfel, potrivit cuvintelor Sale, stânca şi piatra cea din capul unghiului este Însuşi Domnul (Matei 21,42).
De vreme ce instituţia papalităţii dispreţuieşte Sfânta Scriptură şi Sfânta Predanie şi instaurează absolutismul (ἀπολυταρχία), pentru că Papa şi nu Hristos este prezentat ca „izvor al unităţii episcopale” (Creta, paragraful 10), este evidentă încercarea care se face de către redactorii Textului de a-l prezenta pe Papa ca apărător al sinodalităţii, cu scopul clar de a îndepărta temerile ortodocşilor şi de a anticipa şi evita obiecţii şi împotriviri.
Mai departe, în Textul din Creta se menţionează că „unitatea episcopatului şi a Bisericii sunt simbolizate în persoana lui Petru” (Creta, par. 10) şi că Petru „vorbeşte prin episcopul Romei” (Creta, par. 19). De ce canonicitatea Bisericii să depindă de relaţia pe care o are cu Papa? De ce este necesar ca fiecare Biserică Locală conglăsuiască cu Biserica Romei şi să nu conglăsuiască toate într-un singur Trup?
Întreita întrebare a Domnului către Apostolul Petru nu s-a făcut pentru a-i atribui inexistentul primat, pentru care (normal) ar fi trebuit să se bucure, ci pentru vindecarea întreitei sale lepădări, pentru care – de semnalat - „s-a întristat” (Ioan 21:17). „Întreita lepădare, Doctorul cel bun a ostracizat-o prin întreitul pogorământ”, semnalează Sfântul Isidor Pelusiotul (†435) (Epistola I, 103, P.G. 48, 632).
Spiritul antisinodal al romano-catolicilor nu are temeiuri istorice. Biserica Veche are drept conducător suprem Sinodul Ecumenic şi nu pe Papa. Sinoadele Ecumenice nu au fost convocate de către papi, care – important de semnalat - nici nu prezidau toate Sinoadele Ecumenice, nici nu emiteau hotărâri dogmatice pentru toată Biserica, ci acestea erau aprobate de către toate Bisericile Locale. De aceea, când pentru prima oară s-a pus problema sistemului papal teoretic, Papa Grigorie cel Mare (590-604) l-a respins (Ioannis Karmiris, „Ortodoxia şi vechiul catolicism”, II Atena, 1967, p. 69). Şi cu toate acestea, în Textul din Creta se menţionează că „nici un Sinod nu a fost recunoscut drept Ecumenic, fără ca el să aibă consimţământul Papei” (Creta, par.12).
Concluzia Textului din Creta că „primul mileniu, care a fost examinat în acest stadiu al Dialogului nostru, reprezintă tradiţia comună a ambelor noastre Biserici” şi că „pe aceste principii teologice şi eclesiologice de bază care au fost identificate aici, această tradiţie comună va trebui să slujească drept model pentru reabilitarea comuniunii depline” (Creta, parag. 32) ne provoacă nelinişti că membri ortodocşi ai Comisiei o iau înainte.
Aici trebuie să subliniem faptul că administrarea temelor bisericeşti, şi cu atât mai mult a celor care se referă la Credinţa Ortodoxă, nu poate fi lăsată pe mâinile anumitor profesori, fie ei şi episcopi, care cu siguranţă reprezintă Bisericile Ortodoxe Locale, însă acţionează de unii singuri, exprimând propriile opinii, din cauza netrasării unei strategii sinodale de către Bisericile Locale.
Evitarea convocării sinoadelor, ori în cazul convocării, eliminarea posibilităţii ca cei ce le constituie (adică episcopii – n.tr.) să-şi exprime în mod liber opiniile şi tezele lor, ori neinformarea în timp util a responsabililor Comisiilor speciale pentru pregătirea diferitelor referate către Sfântul Sinod pentru luarea unor decizii relevante în legătură cu aceasta, constituie o abatere de la sistemul sinodal de conducere al Bisericii şi nu garantează formularea tezelor ortodoxe. Mai departe, încercarea de impunere din exterior a unei linii deja trasate, subminează ordinea bisericească. Încercarea teologilor care reprezintă Biserica Ortodoxă, să caracterizeze romano-catolicismul drept Biserică, provoacă sensibilitatea ortodoxă.

(traducere din greacă: ierom. Fotie;
sursa: πηγή: Ορθόδοξος Τύπος, 16/10/2009)

APEL LA SEMNAREA MARTURISIRII DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI

CEI CE AU SEMNAT
“MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”
SUNT PESTE 9 600

CONFORM ULTIMEI ACTUALIZĂRI (15/10/2009), POSTATE DE SFÂNTA MĂNĂSTIRE PANTOCRATOR – MELISSOHORI, CREDINCIOŞII CARE AU SEMNAT “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI” SUNT PESTE 9 600, IAR ZI DE ZI SE ÎNMULŢESC SEMNATARII DINTRE CLERICI ŞI LAICI.
LISTA CU NUMELE SEMNATARILOR, DEJA ACTUALIZATĂ, O PUTEŢI VEDEA FĂCÂND CLICK PE: http://www.impantokratoros.gr/ABF82395.el.aspx
ÎI CHEMĂM PE TOŢI CITITORII ACESTOR RÂNDURI SĂ SEMNEZE “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”, CA O MICĂ CONTRIBUŢIE A LOR LA LUPTA ANTI-ECUMENISTĂ LA CARE TREBUIE SĂ PARTICIPĂM TOŢI, FIECARE ÎN FELUL ŞI ÎN MĂSURA ÎN CARE POATE.
ÎN ACEST CONTEXT SĂ NE AMINTIM ŞI DE CUVINTELE SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL CĂ “DUPĂ PUTERE” ÎNSEAMNĂ “DIN TOATE PUTERILE” DE CARE DISPUNEM.
AMENINŢĂRILE PATRIARHULUI ECUMENIC NU ÎI ÎNFRICOŞEAZĂ PE PREOŢII, PE MONAHII ŞI PE CREDINCIOŞII CARE ALEARGĂ ÎNTR-UN SUFLET SĂ MĂRTURISEASCĂ PRIN SEMNĂTURA LOR ADEVĂRUL CREDINŢEI ŞI SĂ CONDAMNE PANEREZIA ECUMENISMULUI.
Conform ultimei actualizări a listei cu semnatarii „Mărturisirii de credinţă împotriva ecumenismului” (15/10/2009) episcopii care au semnat Mărturisirea până în acest moment sunt şapte – trei aparţin Bisericii Greciei, iar egumenii athoniţi sunt deja cinci. Mărturisirea a fost semnată şi de mulţi alţi egumeni, preoţi şi mulţi credincioşi, iar înregistrarea de semnături continuă.

Episcopi care au semnat Mărturisirea de Credinţă:
Mitropolitul Pantelimon de Antinoe
Mitropolitul Serafim al Kythirelor şi Antikythirelor
Mitropolitul Cosma al Etoliei şi Akarnaniei
Mitropolitul Serafim al Pireului
Mitropolitul Artemie de Raşka şi Prizreni, Kossovo şi Metohia
Mitropolitul Natanael de Nevrokopios (Bulgaria)
Episcopul Gheorghe (Schaefer) din Mayfield, Egumenul Mănăstirii Sfânta Cruce din Wayne, West Virginia

Egumeni athoniţi care au semnat Mărturisirea de Credinţă:
Arhim. Hristodoulos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş – Sfântul Munte
Arhim. Iosif, Egumenul Sfintei Mănăstiri Xiropotamu - Sfântul Munte
Arhim. Filotheos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Karakalu - Sfântul Munte
Arhim. Agathon, Egumenul Sfintei Mănăstiri Konstamonitu - Sfântul Munte
Arhim. Nikodimos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Filotheu - Sfântul Munte

Textul „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului” poate fi găsit la adresele: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/03/marturisire-de-credinta-impotriva-ecumenismului-in-biserica-greciei/
Sau
http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx .
Toţi acei clerici, monahi, monahii şi laici care doresc să participe la această mică consemnare a Mărturisirii Ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”.
Să trimită însă spre informare şi numele, prenumele, localitatea şi ţara, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: palimpce@otenet.gr
Să fiţi siguri că această semnătură o veţi găsi în veşnicie în „cartea faptelor bune”, iar Sfinţii Ierarhi, Martiri şi Mărturisitori vă vor da sfânta lor sărutare şi îmbrăţişare frăţească mijlocind pentru voi la ceresul Împărat.
NEVOINŢĂ FRUMOASĂ!
Ierom. Fotie

POSIBILA RECUNOAŞTERE A „PRIMATULUI” PAPEI VA ÎNSEMNA CEDARE ŞI SUBJUGARE

17.10.2009

Mitropolitul Cosma de Etolia şi Akarnania:

POSIBILA RECUNOAŞTERE A „PRIMATULUI” PAPEI
VA ÎNSEMNA CEDARE ŞI SUBJUGARE


Mitropolitul Cosma de Etolo-Akarnania, care a semnat „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, a trimis o scrisoare către Arhiepiscopul Ieronim al Atenei prin care îi aduce la cunoştinţă: Dacă membrii Reprezentanţei Ortodoxe acceptă în cadrul Dialogului Teologic din Cipru primatul papei, atunci această acceptare va însemna o cedare şi o subjugare. Textul întreg al scrisorii este următorul:
„Preafericite,
S-a mediatizat informaţia potrivit căreia Comisia Mixtă Internaţională dintre ortodocşi şi romano-catolici, care are să se întrunească în Cipru, ne va pune înaintea unor surprize nedorite.
Se menţionează că se va dezbate tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericilor în timpul primului mileniu” şi se mediatizează cu insistenţă că membrii Reprezentanţei Ortodoxe vor accepta primatul papal ca „primat de onoare”. Nu ştim dacă Reprezentanţa Ortodoxă va ajunge la o astfel de cedare şi subjugare. Este oare posibil ca pe un lider lumesc să-l numim „întâiul (protos)” între episcopii Bisericii şi „infailibil”? Şi cum îl vom numi astfel, dacă el încă persistă cu un egoism radical în dogmele sale eretice şi în caracterul său lumesc? Nu există nicio îndoială că „primatul de onoare” se va constitui în primat de autoritate (jurisdicţional).
Preafericite,
Ne neliniştim, agonizăm şi ne problematizăm. Credinciosul nostru popor ortodox ne cheamă să îngrădim şi să păzim Credinţa noastră Ortodoxă. De aceea, ca cel mai mic între episcopi, cu smerenie şi filial rog pe Preafericirea Voastră, ca la apropiata convocare a Ierarhiei să se hotărască o dezbatere pentru această temă foarte critică a întrunirilor Comisiilor Mixte de „Dialog” din Cipru, pentru ca ierarhii să fie informaţi, pentru a fi comunicate numele membrilor Reprezentanţei Greceşti, să se cunoască poziţionarea lor asupra temei deosebit de importantă a dialogului şi hotărârea sinodală să exprime învăţătura şi adevărul ortodox neclintit.
O astfel de informare, dezbatere şi decizie a Sfântului Sinod al Ierarhiei Greciei va reînsufleţi cugetarea ortodoxă a credinciosului nostru popor şi va îngrădi Ortodoxia noastră de ipocrizia papismului”.


(traducere din greacă: ierom. Fotie;
sursa: Ορθόδοξος Τύπος, 16/10/2009)

Prima zi a întrunirii din Cipru cu proteste

17.10.2009

Pafos - Prima zi a întrunirii Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între ortodocşi şi romano-catolici a fost semnalată de proteste.
Membri ai Uniunilor Creştin-Ortodoxe, monahi ai Mănăstirii Stavrovunios, precum şi clerici din cuprinsul Mitropoliei Kitios au cerut Arhiepiscopului Hrisostomos al II-lea anularea întrunirii care se desfăşoară la Hotelul Sfântul Gheorghe din Pafos.
Membri Uniunilor Ortodoxe din Grecia şi din Cipru protestează, deoarece susţin că Dialogul dintre cele două Biserici are ca scop supunerea Bisericii Ortodoxe faţă de Papa.
Arhiepiscopul şi-a exprimat neplăcerea faţă de manifestare şi a cerut de la clericii care au participat la manifestarea protestatară să treacă luni pe la biroul său.
Comisia Mixtă Internaţională, care este alcătuită din reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe şi ai Bisericii Romano-Catolice, are ca scop restabilirea comuniunii dintre cele două biserici. Din pricina adunării credincioşilor în afara hotelului, s-a renunţat la o parte din program care prevedea inaugurarea întrunirii printr-o rugăciune comună în Sfânta Biserică a Sf. Gheorghe.
Din partea sa, Mitropolitul Gheorghios de Pafos a accentuat că scopul Dialogului este ca ortodocşii şi romano-catolicii să găsească Credinţa (ce aberaţie! – n.tr.), pe care au avut-o în comun înainte de despărţirea bisericilor.
A mai spus că toţi sunt de acord „că există diferenţe foarte serioase; o mie de ani de depărţire au înmulţit şi diferenţele dintre noi, iar anumite lucruri pentru care de la început a existat o interpretare diferită pe de o parte, şi pe de altă parte ne-au despărţit. Astăzi însă, vremurile impun împăcarea; cu toate că Bisericile au trecut prin ură şi ostilitate, astăzi înţelegem că trebuie să colaborăm”.
Întrunirea, care se desfăşoară la fiecare doi ani, este găzduită de Biserica Ciprului până pe 23 octombrie. Lucrările ei se desfăşoară cu uşile închise.
Congresiştii participanţi au vizitat astăzi Lefkosia şi regiunea liberă din Ammochostos.

(traducere din limba greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/)

Ierarhia Bisericii Greciei nu a cedat la ameninţările Patriarhiei Ecumenice

În sfârşit, în urma cererii şi a multor ierarhi, dar şi a mulţimii de clerici, monahi şi laici, care în ultima perioadă aduc o mare critică deschiderilor ecumeniste ale conducerii bisericeşti, Ierarhia Bisericii Greciei a dezbătut ieri şi astăzi asupra temei dialogurilor ecumenice şi în perspectiva adunării Comisiei Mixte de Dialog care începe astăzi în Cipru.
La dezbaterea care a fost foarte aprinsă, au luat parte mulţi ierarhi şi s-a accentuat în mod deosebit lipsa de informare a Ierarhiei în jurul acestor teme. Asupra temei drumului dialogului şi în mod deosebit a celui cu romano-catolicii s-a emis şi respectivul comunicat de către Sinodul Ierarhiei.
Ceea ce este semnificativ pentru întreaga temă este că în nici un punct al comunicatului Ierarhiei nu apare nici măcar o condamnare a textului „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului” şi a altor texte care au făcut critica ecumenismului.
Nicio condamnare, nicio pedeapsă, nicio măsură împotriva celor ce reacţionează, care înseamnă nici un răspuns şi nicio concesie la „poruncile” patriarhului ecumenic.
Desigur, semnificativă este şi declaraţia reprezentantului Ierarhiei, Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos că „nu există nicio tendinţă schismatică în interiorul Bisericii Greciei”, în pofida tuturor celor spuse în Scrisoarea sa de către Patriarhul Ecumenic.

(traducere din greacă: ierom. Fotie;
sursa: http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)

Comunicatul Ierarhiei Bisericii Greciei referitor la dialoguri şi la „Mărturisirea de credinţă”

16 octombrie 2009


Ierarhia Bisericii Greciei în şedinţa ei din după-amiaza zilei de 15 octombrie a.c., ca şi în prima parte a şedinţei de astăzi, la propunerea Preafericitului Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia, a dezbătut tema dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici.
La început s-a citit Scrisoarea Patriarhului Ecumenic Kir Bartolomeu referitoare la aşa-numita „Mărturisire de Credinţă”, care a fost semnată de clerici, monahi şi laici, după care s-au citit de asemenea şi scrisorile Înaltpreasfinţiţilor Mitropoliţi către Sfântul Sinod, în care cereau informaţii referitoare la textul care s-a semnat la Ravenna şi la planul care se va dezbate în zilele următoare în Cipru referitor la primatul papal în timpul primului mileniu. Asupra temelor acestora s-a discutat şi în Permanenţa Sfântului Sinod încă din luna septembrie a anului trecut.
După citirea textelor de mai sus, Preafericitul a chemat pe Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi Meletie de Nicopole şi Prevezis, preşedintele Comisiei Sinodale pentru relaţiile interortodoxe şi intercreştine, Hrisostom de Messinia, reprezentantul Bisericii Greciei la dialogul cu romano-catolicii şi Hrisostomos de Peristerios ca şi cunoscător al temelor, deoarece în trecut s-a ocupat cu ele, pentru a informa Ierarhia atât în ceea ce priveşte demersul dialogului de mai sus, cât şi asupra textului de la Ravenna şi asupra întrunirii Comisiei Mixte Teologice care va avea loc în zilele următoare în Pafos (Cipru).
Prin urmare a existat un dialog foarte deschis la care au luat parte mulţi arhierei, care au vorbit despre aceste teme importante cu simţul responsabilităţii şi al cunoştinţei. În timpul dezbaterii s-au formulat următoarele puncte:
1. S-a recunoscut nevoia unei mai mari informări pe viitor a Sfântului Sinod al Ierarhiei asupra acestor teme importante. S-a declarat că de acum înainte Ierarhia va fi informată de toate fazele dialogurilor, altfel nici un text nu se poate impune Bisericii. De altfel acest lucru îl presupune statutul sinodal al Bisericii.
2. Dialogul trebuie să continue, însă în cadrul ecleziologic şi canonic ortodox, întotdeauna după o înţelegere cu Patriarhia Ecumenică, după cum s-a hotărât în mod panortodox.
3. Reprezentanţii Bisericii noastre la dialogul respectiv cunosc foarte bine teologia ortodoxă, ecleziologia şi tradiţia bisericească şi îşi oferă cunoştinţele şi puterile lor „pentru unirea tuturor”, „întru adevăr” şi în cadrele teologice indispensabile şi ale hotărârilor Conferinţelor Panortodoxe.
4. Textul de la Ravenna şi textul care trebuie să se elaboreze în Cipru se alcătuiesc cu condiţia supunerii şi aprobării lor de către Bisericile Locale Autocefale, prin urmare şi de către Biserica Greciei, după ce s-a deliberat sinodal. Aceasta înseamnă că practic că nu vor exista paşi decisivi în afara hotărârii sinodale a Ierarhiei. Ierarhii sunt păzitorii Predaniei Ortodoxe, după cum au mărturisit la hirotonia lor în treapta de episcop.
5. În legătură cu textul care se va referi la primatul papei Romei în timpul primului mileniu, text care va fi elaborat în Cipru în zilele următoare, s-a dat o îndrumare reprezentanţilor Bisericii noastre să insiste pentru menţionarea în textul final a poziţiei canonice a primatului papei Romei în primul mileniu raportat la Sinoadele Ecumenice şi cu trimitere la canonul 3 al Sinodului al II - lea Ecumenic şi la canonul 28 al Sinodului al IV – lea Ecumenic.
6. Ierarhia Bisericii Greciei urmăreşte şi va continua să urmărească veghind asupra temei dialogurilor Bisericii Ortodoxe cu eterodocşii, fapt pentru care consideră că un text ca „Mărturisirea de Credinţă” este un excedent. Îi roagă dar pe credincioşi să aibă încredere în Păstorii lor şi să se abţină de la acţiuni, care s-ar putea ca pe viitor să creeze probleme.
Acestea au fost discutate şi hotărâte unanim de către Ierarhia Bisericii Greciei cu simţ de răspundere înaintea lui Dumnezeu, faţă de Neprihănita noastră Credinţă şi Predanie şi faţă de bine-credinciosul popor, spre slava lui Dumnezeu şi mărirea Bisericii.

Din partea Sfântului Sinod al Ierarhiei.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com)

Scrisoare a Uniunii Pancipriote a Teologilor Greci

15.10.2009
Scrisoare a Uniunii Pancipriote a Teologilor Greci pentru Dialogul dintre ortodocşi şi catolici Uniunea Pancipriotă a Teologilor Greci
(U.P.T.G.)

Către : Preşedintele şi membrii Sfântului Sinod Teologii ortodocşi Pleroma bisericească dreptslăvitoare

Tema: Dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici

Consiliul Director al Uniunii Pancipriote a Teologilor Greci s-a întrunit special şi a studiat cele despre Adunarea Generală de mâine a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici, care va avea loc în Pafos, între 16 şi 23 octombrie. Tema întrunirii este: „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor bisericilor”.
Urmărind cadrul istoric al activităţilor respectivei Comisii, la care participă şi reprezentanţi ai Comisiei noastre, şi luând în calcul punctele de vedere şi reacţiile exprimate, am vrea să exprimăm:
1. Temeinicele şi puternicele noastre nelinişti faţă de orice regretabile poziţii, care e posibil să rezulte în cadrul concluziilor finale ale acestui Dialog şi
2. Susţinerea noastră faţă de reprezentanţii ortodocşi care sunt chemaţi să înveţe drept cuvântul Adevărului şi să dea mărturia lui Iisus Hristos „în mijlocul unor oameni care stau împotriva Duhului Sfânt”.
Avem bune nădejdi că harul Sfântului Duh îi va lumina pe reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe să dea mărturia ortodoxă în această serioasă temă eclesiologică, întemeiată pe Tradiţia noastră Patristică şi spre slava Dumnezeului nostru Treimic.

Din partea C.D.
Preşedintele U.P.T.G.,
Andreas Hristodulos

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com)

Mitropolitul Serafim de Pireu: „Patriarhul minte în ceea ce priveşte «Mărturisirea»”

Articol al lui Nikou Papahristou

Nelinişte, disconfort, uimire şi multe întrebări a provocat multor ierarhi critica dură pe care a făcut-o Mitropolitul de Pireu la adresa Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Motivul a fost Scrisoarea Patriarhului Ecumenic către Arhiepiscopul Ieronim al Atenei în legătură cu textul care a fost pus în circulaţie spre semnare cu titlul „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”. Şi toate acestea în timpul informării Ierarhiei asupra apropiatului Dialog dintre ortodocşi şi romano-catolici. Poziţiile unor ierarhi au dus pe Mitropolitul Hrisostom de Messinia, capul reprezentanţei Bisericii Greciei în dialogul cu romano-catolicii, să pună la dispoziţia Ierarhiei demisia sa din reprezentanţă.

Critica Mitropolitului de Pireu

„A fost ca şi cum ar fi avut loc o explozie. Deodată, Mitropolitul Pireului, cu stilul său caracteristic şi evident iritat a început să denunţe Scrisoarea Patriarhală şi să-l osândească pe patriarh că minte în toate cele pe care le spune privitor la Mărturisire. Am rămas toţi cu gura deschisă” - a comentat pentru Amen.gr unul din mitropoliţii sinodali .
În timpul întrunirii de joi după-amiază (15 oct.) a fost citită Scrisoarea Patriarhului Ecumenic către Arhiepiscop prin care acesta cere ca Biserica Greciei să ia poziţie faţă de textul pus în circulaţie cu titlul „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”.
În acea clipă, Mitropolitul Serafim, evident deranjat, a intervenit şi se pare că a spus că patriarhul minte prin toate acelea pe care le susţine în Scrisoarea sa referitor la „Mărturisire”. Mai mult, a cerut să fie citit Ierarhiei textul „Mărturisirii”.
„Reacţia sa a fost extremă. Toţi am aprobat dialogul. În pofida unor oarecare dificultăţi ştim cât de util este. Vai de noi dacă fiecare şi-ar schimba poziţia în funcţie de publicul care i se adresează, de piedicile care le întâmpină, de presiunile care se exercită asupra sa. Atunci suntem conduşi spre schismă şi spre fragmentare” - a declarat cu amărăciune un mitropolit din nordul Greciei .
Însă nu este prima oară când kir Serafim susţine textul pe care îl expun spre semnare unii clerici şi laici care sunt contra Dialogului Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici .
Înainte cu câteva zile, într-o Scrisoare a sa către spăşitul Mitropolit Ieremia de Gortina, care şi-a retras semnătura sa de pe textul în discuţie, Mitropolitul de Pireu i-a numit drept „oportunişti” pe toţi aceia care sunt împotriva „Mărturisirii”.
„Prin urmare, expunerea de către nişte fraţi trezvitori a unui text cu adevărat ortodox şi cu perspectivă ortodoxă, după cum este aşa numita „Mărturisire de Credinţă împotriva ecumenismului” (sincretist), nu împiedică întru nimic desfăşurarea normală a vieţii bisericeşti, ci dimpotrivă, o întăreşte şi o dinamizează şi, prin urmare, reclamaţiile unor fraţi care s-au arătat deranjaţi – membri ai Trupului Bisericii – din păcate, se dovedesc neîntemeiate şi aparente, fiind alimentate de oportunism şi interese meschine. Şi aceasta o susţinem întru cunoştinţă, după ce am cercetat cuvânt cu cuvânt textul menţionat” - a scris Mitropolitul Serafim, adresându-se lui Kir Ieremia, şi a adăugat: „Din păcate, cei deranjaţi denaturează cele cuprinse în el (în textul Mărturisirii de Credinţă), prezentându-l ca şi cum s-ar opune celor conglăsuite şi hotărâte în mod panortodox referitor la desfăşurarea dialogurilor cu eterodoxia”.
Doar cu 24 de ore înainte de Scrisoarea ÎPS Serafim, ajunsese la Arhiepiscopia Atenei Scrisoarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu care a văzut lumina publicităţii pe amen.gr.
„Biserica Greciei necondamnând, ci primind în tăcere circulaţia textului Mărturisirea de Credinţă, despre care este vorba, prin care sunt aşezaţi în afara Bisericii toţi cei ce întreţin relaţii cu eterodocşii, text semnat şi de către episcopii ei, creează problematizare nu doar turmei ei, ci şi comuniunii ei cu celelalte Biserici Ortodoxe” a semnalat Patriarhul Bartolomeu şi a încheiat: „De aceea, rugăm pe Preafericirea Voastră şi pe respectabila Ierarhie din jurul Ei, ca să ia oficial cât mai repede posibil o poziţie împotriva a ceea ce poartă titlul „Mărturisirea de Credinţă” şi a clericilor Ei care au semnat-o, luând în calcul primejdia pe care o reprezintă pentru unitatea Bisericii, îngăduinţa deja manifestată după cum s-a spus şi încurajarea de către unii din episcopii Ei la astfel de acţiuni de divizare”.

Tensiune în cadrul Ierarhiei

„Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, demersul dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici, dar şi Scrisorile Patriarhului Ecumenic şi Mitropolitului de Pergam, către Arhiepiscop şi respectiv către mitropoliţi, au preocupat Ierarhia care cu toate acestea a pledat printr-o hotărâre a ei pentru Dialogul cu Biserica romano-catolică. Şedinţa sinodală de joi după-amiază a fost alocată informării Sinodului cu prilejul apropiatei întâlniri a Comisiei Mixte în Cipru (16 - 23 oct., Pafos – n.tr.).
Sarcina informării ierarhilor au ridicat-o pe umerii lor mitropoliţii: Meletie de Nicopole şi Prevezi şi Hrisostom de Messinia.
În afara Mitropolitului Serafim de Pireu, se pare că şi Mitropolitul Hrisostomos de Peristerios şi-a formulat opoziţia şi rezervele sale faţă de dialogul în desfăşurare.
„Sau ne vom întoarce să dezbatem problema uniaţiei sau vom întrerupe dialogul” a spus, conform informaţiilor, Kir Hrisostomos (de Peristerios) şi a propus ca reprezentanţa greacă „să semneze un text separat cu poziţiile Bisericii Ortodoxe a Greciei”.
Conform informaţiilor, Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos se pare că a cerut să se dea îndrumări precise mitropoliţilor – membri ai reprezentanţei Bisericii Greciei; propunere care a provocat nemulţumirea Mitropolitului Hrisostom de Messinia.
„Nu acceptăm umbre de îndoială asupra faptului că apărăm Ortodoxia şi Biserica Greciei prin participarea noastră la dialog. Nu acceptăm să reprezentăm Biserica noastră la dialog cu umbre de îndoială” se pare că a spus Kir Hrisostom (de Messinia).
Asemănătoare a fost şi poziţia Mitropolitului titular de Ahaia Athanasios, care a transmis Preşedintelui şi membrilor Ierarhiei că se alătură Mitropolitului de Messinia şi lasă la dispoziţia Sinodului participarea sa în reprezentanţa Bisericii Greciei.
Cu toate acestea, Arhiepiscopul şi-a exprimat încrederea în membrii reprezentanţei Bisericii Greciei... Dezbaterea continuă în această dimineaţă (16 octombrie).

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: amen.gr)

PS: Mai multe observaţii pertinente şi comentarii pe http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/

CUM S-A SĂRBĂTORIT „ZIUA CRUCII” ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI

PREAFERICITUL TEOFIL, PATRIARHUL IERUSALIMULUI A PARTICIPAT SEARA LA VECERNIE, IAR DIMINEAŢĂ LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE CU PRILEJUL PRAZNICULUI ÎNĂLŢĂRII CINSTITEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI
ÎN PREASFÂNTA BISERICĂ A ÎNVIERII


GREGORIAN 28.09.2009/IULIAN 14.09.2009


A TOATĂ LUMEA ÎNĂLŢARE A CINSTITEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI
A FOST SĂRBĂTORITĂ CU UN DEOSEBIT FAST
ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI

Conform istorisirilor evanghelice, Domnul nostru Iisus Hristos „ca o oaie spre junghiere s-a adus” (Fapte 8, 33) pentru mântuirea noastră. De la pretoriu a fost condus pe calea martiriului „spre Golgota, care se zice şi Locul Căpăţânii” (Matei 27, 33), „în afara porţii” (Evrei 13, 12) şi acolo a fost răstignit, acolo a fost îngropat într-un mormânt nou (Matei 27, 60), de unde a treia zi a înviat.
Acest loc al martiriului, al îngropării şi al învierii Domnului nostru Iisus Hristos fusese astupat cu pământ şi acoperit cu idoli până în anul 326 d.Hr. În acest an a venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului Sfânta Elena, trimisă de fiul ei Constantin cel Mare, care fusese informat despre starea Locurilor de Închinare de către reprezentantul Bisericii Ierusalimului, Arhiepiscopul Macarie, cu un an înainte, în cadrul Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325).
Sfânta Elena, îndrumată de creştinii din Ierusalim, a aflat locul Golgotei şi al Mormântului Domnului, a găsit Cinstita Cruce şi a început lucrarea de ridicare a unei măreţe biserici deasupra acestora.
Această minunată lucrare a durat un deceniu, 326-336 d.Hr. După finalizarea ei, împăratul Constantin cel Mare a chemat pe episcopii ce se adunaseră în Tirul Sidonului şi pe mulţi alţii din diferite regiuni şi s-a săvârşit sfinţirea bisericii.
În timpul slujbei de sfinţire, poporul adunat dorea să vadă Crucea Domnului. La cererea mulţimii, Arhiepiscopul Macarie al Bisericii Ierusalimului împreună cu Sfânta Elena au „înălţat” Cinstita Cruce. Atunci, privind Crucea, poporul a strigat: „Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte...”.
Aceste evenimente care au avut loc atunci, o singură dată, Biserica a rânduit ca să fie sărbătorite în fiecare an. Pe de-o parte, evenimentul sfinţirii pe 13 septembrie, iar pe de altă parte evenimentul Înălţării pe 14 septembrie în fiecare an. Biserica Sionului a prăznuit şi anul acesta conform tipicului ei această sărbătoare a Înălţării Cinstitei Cruci.
De cu seară, după citirea Ceasului al IX – lea în Biserica Mănăstirii Sfinţilor Constantin şi Elena, de la poarta centrală a mănăstirii s-a început coborârea oficială a părinţilor aghiotafiţi spre Preasfânta Biserică a Învierii. Odată cu intrarea în Biserică, a avut loc închinarea la locul de pelerinaj numit Piatra Ungerii (sau Pogorârea de pe Cruce) şi la Preasfântul Mormânt, iar în continuare s-a săvârşit Vecernia Mare cu Litie în marea Biserică a Învierii, în prezenţa Preafericitului Teofil, Patriarhul Ierusalimului, după care, arhierei şi preoţi, au intrat în Sfântul Altar şi de acolo au urcat spre înfricoşătoarea Golgotă unde s-au închinat. În noaptea praznicului a avut loc slujba Utreniei, rânduiala Înălţării Sfintei Cruci şi Dumnezeiasca Liturghie, slujba fiind oficiată în sobor de către Egumenul Bisericii Învierii, părintele arhimandrit şi paraschevofilax Isidoros.
La orele 7 dimineaţă, în ziua praznicului, a avut loc din nou coborârea oficială în Preasfânta Biserică a Învierii. În sunetul clopotelor, după îmbrăcarea în veşminte a patriarhului şi a arhiereilor, a început Dumnezeiasca Liturghie plină de smerenie, dar şi de măreţie, deopotrivă. Au slujit Preafericitul, arhierei co-liturghisitori ai Tronului, Mitropolitul Procopie de Filippi, Neapole şi Thasos (din Grecia), Episcopul Nicandru de Banat (din Patriarhia Serbiei), mulţi ieromonahi şi preoţi în prezenţa multor pelerini care au participat cu multă umilinţă, pelerini de diferite naţionalităţi, dar de o singură credinţă şi de o singură mărturisire, cea ortodoxă; într-un singur Trup, Trupul Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos. După apolisul Dumnezeieştii Liturghii, a început rânduiala Înălţării Sfintei Cruci de pe treptele Bisericii Mari, după ce mai întâi Preafericitul a binecuvântat Sfânta Intrare pentru procesiune.
Procesiunea a început de la „Buricul Pământului” - din centrul Bisericii Mari, s-a îndreptat spre Kuvuklionul Sfântului Mormânt, apoi spre Piatra Ungerii (a Pogorârii de pe Cruce), a trecut prin faţa Paraclisului lui Adam şi a Paraclisului „Coroanei de Spini” şi a coborât la locul aflării Cinstitei Cruci, unde a avut loc Înălţarea Cinstitei Cruci de către Preafericitul în cele patru puncte cardinale, conform tipicului.
În continuare, procesiunea a urcat înapoi, a trecut prin faţa Paraclisului numit „Împărţit-au hainele Mele loruşi”, a Paraclisului Sfântului Longhin Sutaşul, al Celor Şapte Cămări, a Locului de Închinare numit „Nu te atinge de Mine”, a înconjurat de trei ori Sfântul Kuvuklion al Preasfântului Mormânt şi din nou a trecut pe lângă locul Piatra ungerii (a Pogorârii de pe Cruce), a urcat treptele spre Golgota, iar deasupra Sfintei Mese de pe Golgota a fost aşezată Cinstita Cruce împreună cu ramuri de busuioc. Patriarhul Teofil al Ierusalimului a luat-o şi a înălţat-o în cele patru puncte cardinale conform rânduielii tipiconale. După aceasta, Prefericitul şi arhiereii s-au închinat locului de sub Sfânta Masă - în care a fost înfiptă Crucea Domnului nostru Iisus Hristos - precum şi Crucii Domnului înălţate pe Sfânta Masă. Credincioşii, la fel, apropiindu-se, s-au închinat şi au primit din busuiocul care a împodobit Cinstita Cruce spre sfinţirea sufletelor şi a trupurilor, a pâinilor, a terenurilor şi caselor.
La sfârşit, Preafericitul şi obştea sa, ca şi majoritatea pelerinilor au urcat în Sala Tronului. Aici, Preafericitul a luat cuvântul şi a spus următoarele:
„Înaltpreasfinţia Voastră Procopie, Mitropolit de Filippi, Neapole şi Thasos,
Excelenţa Voastră, Consule General al Greciei,
Cinstiţi părinţi şi fraţi în Hristos, membri respecatbili ai Sfintei Biserici Ortodoxe a Domnului nostru şi ai tagmei spudeilor, evlavioşi închinători, copii iubiţi în Domnul ai smereniei noastre, bucuraţi-vă în Domnul pururea, dar mai ales veseliţi-vă astăzi, la sfânta şi marea sărbătoare a Înălţării în toată lumea a Cinstitei Cruci, sărbătoare indisolubil legată de Ţara Sfântă şi de Sfânta şi Cinstita noastră Obşte a Sfântului Mormânt,
Zice Apostolul Pavel: «Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită mie şi eu lumii (Galateni 6, 14)». Cu alte cuvinte: Să nu se întâmple niciodată ca eu să mă laud cu ceva, ci doar cu aceea că pentru mine Iisus Hristos a luat chip de rob şi s-a răstignit pentru mântuirea mea. Singura mea laudă este moartea pe cruce a Domnului, iar prin credinţă în moartea aceasta, lumea a fost omorâtă şi şi-a pierdut puterea asupra mea. Dar şi eu am murit faţă de lume.
Prin aceste cuvinte pauline, se exprimă în cel mai exact şi mai limpede mod sensul şi importanţa Cinstitei Cruci atât pentru Sfânta Biserică a lui Hristos şi pentru membri ei credincioşi, cât şi pentru lume. Iar pentru Biserică şi pentru membri ei credincioşi Crucea constituie o laudă. Pentru lumea care se leapădă de Cel Răstignit ea constituie o nebunie şi o sminteală. Marele Pavel spune: „Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, iudeilor sminteală, iar elinilor nebunie” şi adaugă Apostolul Pavel zicând: „Dar celor chemaţi, şi iudei şi elini, pe Hristos Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1: 23-24). Sfânta noastră Biserică, prin sărbătoarea de astăzi şi prin adunarea euharistică la Înălţarea Cinstitei Cruci chiar pe acest loc al Golgotei, adică al răstignirii lui Hristos, arată exact această putere şi înţelepciune a lui Hristos cel Răstignit. Iar în mod deosebit cinsteşte Sfânta Cruce, deoarece ea s-a făcut pricina, prilejul îndumnezeirii tuturor, şi cu atât mai mult a noastră.
„Bucură-te, cerule”, cântă imnograful, „şi, pământule, veseleşte-te, căci Preasfânta Cruce vine sfinţindu-ne prin har, pe care să o sărutăm ca pe un izvor de sfinţire şi îndumnezeire al nostru şi al tuturor oamenilor”.
Şi noi, Egumeni prin mila lui Dumnezeu ai Obştii Sfântului Mormânt, care ne-am învrednicit să slujim Cinstitei Cruci, pricinii îndumnezeirii tuturor, ne rugăm ca harul ei sfinţitor şi puterea ei să întărească, să lumineze şi să apere pe toţi care cu credinţă se închină ei.
Ne rugăm, de asemenea, ca puterea biruitoare a Crucii, care a nimicit duşmănia dintre cele cereşti şi cele părinteşti, să nimicească şi duşmănia dintre oameni şi dintre popoare spre răspândirea reconcilierii şi a păcii pe pământ şi mai ales în Ţara Sfântă. Amin”.

Înaintea praznicului Înălţării Cinstitei Cruci, s-a sărbătorit pomenirea Înnoirii Bisericii Învierii în Marea Biserică a Învierii prin Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de către Înaltpreasfinţitul Aristarh, Arhiepiscop de Constantina.
În ziua Înălţării Cinstitei Cruci, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie şi Rânduiala Înălţării Cinstitei Cruci în comunitatea elin-ortodoxă arabofonă din Ramalla, al cărei Întâistătător este epitropul patriarhal, Arhimandritul Galaction, care a predicat credincioşilor care au umplut biserica lui Dumnezeu cuvânt de folos despre Cinstita Cruce .
În seara aceleiaşi zile, a avut loc aducerea Cinstitului Lemn al Crucii, luat din Preasfânta Biserică a Învierii, în oraşul Birzet, din apropiere de Ramalla, de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina. Participarea creştinilor, indiferent de confesiune, a fost emoţionantă şi grăitoare pentru evlavia lor faţă de Cinstita Cruce a Domnului.

(text preluat de pe situl oficial al Patriarhiei Ierusalimului şi tradus din greceşte de monahul Leontie)

Nu-i interesează pe ierarhii noştri temele credinţei?

14.10.2009


S-a încheiat şi a treia şedinţă a Ierarhiei cu referate privind temele dreptului eclezial şi alegerea episcopilor vicari. Şi în timp ce Ierarhia îşi continuă lucrările mâine şi poimâine, deja se creează o reflectare rezonabilă referitoare la planurile Arhiepiscopului şi la poziţia ierarhilor în chestiunea dialogului cu catolicii şi a „Mărturisirii de Credinţă”. Aceste două teme, deşi sunt de mai mare importanţă decât alegerile episcopilor vicari sau citirea referatelor care poate avea loc şi mai târziu, totuşi nu s-au supus deloc spre dezbatere până în prezent.
După cum arată toate, Arhiepiscopul nu doreşte dezbaterea despre dialogul cu catolicii, nici să deschidă subiectul despre „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”.
Însă mirarea tuturor credincioşilor nevoitori este de ce ceilalţi arhierei nu intervin dinamic în şedinţele Ierarhiei pentru a se dezbate ca desăvârşită prioritate aceste două teme ale credinţei.
Chiar dacă lucrările Ierarhiei se vor termina fără dezbaterea în jurul acestor două teme foarte importante (a dialogului cu catolicii şi a „Mărturisirii de Credinţă”), atunci, cel dintâi, Arhiepiscopul va purta profunda responsabilitate şi pe bună dreptate va fi considerat drept „complice” al patriarhului Bartolomeu în deschiderile ecumeniste. Pentru că şi tăcerea în ceasul în care este necesar glasul şi cuvântul Adevărului înseamnă complicitate.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com)

LA CEA DE-A ŞAPTEA PRĂZNUIRE A SFÂNTULUI MELETIE PIGAS, PATRIARHUL ALEXANDRIEI

13 octombrie 2002 – 13 octombrie 2009:



Cu siguranţă, „în vremea aceea”, adică pe 17 septembrie 2002, în media bisericească din România nu se ştia mai nimic despre proslăvirea celui între Sfinţi Părintele nostru Meletie I (Pigas), Patriarhul Alexandriei. Şi pentru că „vreme este a tăcea şi vreme este a vorbi... şi vreme este pentru orice lucru sub soare” – potrivit înţeleptului – consider că „vrednic şi cuvenit lucru” este ca acum - la ceas de pomenire şi de prăznuire a unui nou-proslăvit sfânt, când ortodocşi de pretutindeni în lume se neliniştesc în privinţa celor ce se vor semna în Cipru de către Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialog Teologic între ortodocşi şi catolici, ce se va întruni între 16 şi 23 octombrie, dar şi pentru că niciodată nu e prea târziu să ne pocăim pentru greşelile din neştiinţă, uitare şi mai ales din nepăsare, deci „vrednic şi cuvenit lucru” este a-i pune înainte pe iconostasul minţii şi pe proschinitarul inimii ca pe nişte „icoane însufleţite” şi „pilde vrednice de urmat” pe Marii Arhipăstori şi Dascăli ai lumii, pe Sfinţii Părinţi mai vechi şi mai noi care au teologhisit în Duhul Sfânt, pentru că aceşti „titani ai Duhului” prin conglăsuirea în Duhul („consensul Părinţilor”) reprezintă „conştiinţa vie” a Bisericii.
Pe Sfântul Meletie Pigas, marele apărător al Ortodoxiei în faţa atacurilor prozelitiste ale iezuiţilor romano-catolici şi ale protestanţilor, Patriarhia Ortodoxă a Alexandriei şi a toată Africa l-a aşezat în ceata sfinţilor printr-un Tomos patriarhal de canonizare în data de 17 septembrie 2002. Tot atunci a fost canonizaţi şi alţi doi plăcuţi ai lui Dumnezeu: Sfântul Ioachim „Panis” (cu data de prăznuire 17 septembrie) şi Sfântul Gherasim (Pallada) (cu data de prăznuire 15 ianuarie).
Azi, 13 septembrie 2009, în comuniune cu Tronul Patriarhal al Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu, dar şi cu Nedespărţita Biserică Ortodoxă Universală, ne aflăm la cea de-a şaptea prăznuire a Sfântului Meletie Pigas. Prezentăm în continuare, pentru prima dată în româneşte, ca pe un prinos de cinstire şi mulţumire, sinaxarul Sfântului Meletie aşa cum a fost redactat de părintele Macarie Simonopetritul în cartea sa în limba greacă, „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe” (vol. II, pp. 172-175) spre folosul sufletesc de obşte. Traducerea şi sublinierile ne aparţin:


„Sfântul Meletie s-a născut în anul 1549 în localitatea Handaka (azi Irakleio), insula Creta, din părinţi evlavioşi şi foarte de timpuriu a manifestat o mare înclinaţie pentru studiu. După educaţia de bază, pe care a primit-o de la Meletios Vlastos, părinţii l-au trimis să-şi continue studiile superioare la Veneţia şi la Universitatea din Padova, unde i s-a propus cariera de profesor de teologie, dar a refuzat, pentru a nu fi obligat să primească hotărârile falsului Sinod de la Ferrara – Florenţa (1438-1439) şi s-a întors în patria sa, unde a îmbrăţişat viaţa monahală în mănăstirea lui Agkarathu. Cu râvnă pentru rugăciune şi pentru ascultare în toate slujirile vieţii chinoviale, la cererea compatrioţilor săi, a acceptat după puţină vreme să ia asupra sa conducerea Şcolii Greceşti din Handaka. Nu se limita doar la predare, ci prin predicarea cuvântului lui Dumnezeu insufla elevilor săi şi întregii mulţimi, un fierbinte ataşament faţă de credinţa ortodoxă, care era ameninţată atunci de tentativele prozelitiste ale ocupanţilor romano-catolici.
La puţină vreme după ridicarea egumenului său Silvestru în tronul patriarhal al Alexandriei, Meletie a fost ales egumen al mănăstirii în 1569, dar râvna sa pentru apărarea Ortodoxiei a provocat ura clericilor romano-catolici, care au reuşit să-l îndepărteze cât se poate de repede. Din Creta s-a retras în mănăstirea Sfintei Ecaterina de pe Muntele Sinai, unde a trăit în linişte până în momentul în care, aflându-se la Ierusalim cu prilejul alegerii noului patriarh, Patriarhul Silvestru a reuşit să-l convingă să primească să ia asupra sa ascultarea de protosinghel şi epitrop al său în Tronul Alexandriei. În ciuda deznădejdii sale faţă de starea Bisericii, care era împilată de turci şi fusese slăbită şi de către clericii nevrednici, şi-a început lucrarea sa pastorală, în special prin predică, pentru a întări poporul în credinţă şi în principiile moralei creştine. De asemenea, a depus multe strădanii pentru readucerea copţilor anticalcedonieni la Ortodoxie, dar în deşert. A repopulat Mănăstirea Sfântului Sava din Alexandria, care avea să devină un model al vieţuirii călugăreşti şi a întemeiat în cadrul ei o şcoală bisericească.
Dintru început destul de deschis faţă de apropierea Bisericilor, s-a confruntat cu încercările prozelitiste ale romano-catolicilor, care întemeiau atunci şcoli şi aşezăminte filantropice, pentru a-i atrage pe ortodocşii împilaţi (la credinţa lor rătăcită). Sfântul Meletie a început să alcătuiască tratate teologice atât împotriva abaterilor lor dogmatice (despre Filioque şi despre primatul papal), cât şi împotriva încercărilor de a pune în aplicare calendarul gregorian. A avut relaţii mai amicale cu protestanţii, fără însă să facă niciun compromis în plan dogmatic, şi întreţinea o corespondenţă cu teologii Universităţii din Tübbingen. În 1582 s-a stabilit în Cairo, unde a lucrat cu succes pentru restabilirea vieţii bisericeşti. După doi ani, a fost invitat să meargă în Rusia cu scopul de a traduce actele Sinodului de la Ferrara – Florenţa. Oprindu-se în Constantinopol, credincioşii l-au rugat să rămână acolo pentru a-i întări prin predicarea cuvântului dumnezeiesc. A lucrat în cetate timp de patru ani şi a fost un martor al răpirii de către turci a Bisericii Patriarhale a Maicii Domnului „Pammakaristos” (Preafericita). În ciuda greutăţilor a reuşit să împiedice încercările prozelitiste ale iezuiţilor şi să readucă din exil pe Patriarhul Ieremia. Planul iniţial al călătoriei sale în Rusia a fost împiedicat atunci pentru încă o dată, deoarece Patriarhul Silvestru care era bolnav l-a chemat în Rhodos şi i-a propus să preia succesiunea patriarhală în tronul Sfântului Marcu (întemeietorul şi ocrotitorul Patriarhiei Alexandriei – n.tr.) Meletie din smerenie a refuzat, dar în cele din urmă a acceptat să se întoarcă în Egipt ca exarh al patriarhului, cu toate că deja fusese ales un succesor.
Imediat după moartea lui Silvestru şi în ciuda protestelor sale, a fost hirotonit patriarh al Alexandriei (5 august 1590). Toată pleroma Bisericii l-a primit ca pe „Păstorul cel Bun”, care este gata să se jertfească pentru turma sa. A încercat la început să elibereze Biserica de datoriile faţă de turci şi evreii cămătari, şi a reuşit să obţină de la sultan un firman, care împiedica răpirea averii bisericeşti. Activitatea sa nu s-a limitat doar în hotarele Bisericii alexandrine, ci s-a întins în toată Ortodoxia prigonită. În anul 1593, se afla la Constantinopol, unde a luat parte la un sinod, care aproba întemeierea Patriarhiei Moscovei şi a jucat un rol important pentru restabilirea rânduielii canonice a Bisericii Locale. De acolo s-a dus în Hios, unde s-a luptat strălucit pentru Ortodoxie. Numai ce s-a întors în Alexandria, l-au chemat din nou urgent în cetatea Constantinopolului ca pe cel mai în măsură să rezolve animite probleme canonice şi morale. Avea de gând să încerce din nou o călătorie în Rusia şi în Polonia pentru a lupta împotriva propagandei iezuiţilor şi a uniaţiei, dar a fost împiedicat de îndatoririle sale pastorale şi l-a trimis acolo pe Kiril Lucaris (1572-1638), succesorul său în tronul Alexandriei şi apoi patriarh al Constantinopolului. S-a mulţumit să trimită scrisori către aceste Biserici, pentru a le încuraja să întemeieze şcoli şi tipografii. Precum Apostolul Pavel şi Marele Vasile, avea grija tuturor Bisericilor care erau încercate în multe feluri. Pentru această activitate a sa a câştigat o atât de mare preţuire din partea poporului, încât după adormirea Patriarhului Ieremia, toţi l-au considerat ca pe singurul vrednic să ia asupra sa demnitatea de patriarh ecumenic (1596). Din nou smeritul Meletie a refuzat propunerea, în timp ce poporul ortodox din Egipt declara că în niciun chip nu ar fi îngăduit să fie lipsit de prea vrednicul şi sfântul său arhipăstor.
După patriarhatul de câteva luni al lui Gavriil I, mitropolitul Teofan al Atenelor a devenit locţiitor şi a reuşit să fie ales patriarh, pentru ca mai apoi, după două luni, să treacă şi el din lumea aceasta. I-au impus atunci lui Meletie să accepte mutarea sa în Constantinopol. A acceptat să preia conducerea Bisericii doar ca locţiitor, cu speranţa că în cele din urmă vor alege unul din cei mai vechi prieteni ai săi, pe Gavriil Sever sau pe Maxim Margunios, pe care de multe ori l-a mustrat pentru poziţiile sale unioniste.
În timpul celor doi ani în care a păstorit ca locţiitor Biserica Constantinopolului (1597-1598), Sfântul Meletie a restabilit echilibrul economic al Bisericii, i-a asigurat o administraţie sănătoasă şi a dovedit aceeaşi râvnă nu doar în lupta pentru Ortodoxie, ci şi în combaterea simoniei în rândurile clerului şi în îndreptarea moralei creştin-ortodoxe. Iar interesul său faţă de monahism se vede şi din scrisorile sale de binefacere atât către Sfântul Munte, cât şi către mănăstirea din Patmos.
Sfârşindu-şi lucrarea şi dorind să se întoarcă în Scaunul său, s-a oprit în Hios pentru o ultimă luptă împotriva catolicilor, şi apoi a ajuns în Scaunul său. Bolnav şi îmbătrânit înainte de vreme de atâtea osteneli cărora s-a dat pentru Biserică, şi-a predat viteazul său suflet Domnului pe 13 septembrie 1601, la vârsta de doar 52 de ani. Vrednic urmaş al marilor Părinţi ai Bisericii, Sfântul Meletie s-a distins ca un „om bogat în înţelepciune şi apărător al dogmelor ortodoxe ale Bisericii Răsăritene, întru tot lăudat şi întru tot cinstit”, şi este considerat ca cel mai strălucit patriarh din vremurile mai recente. Pomenirea sa a fost mutată pe 13 octombrie din cauza coincidenţei cu prăznuirea înnoirii Bazilicii Învierii”.

MEGALINARIE, glasul al VIII-lea:

Bucură-te mare arhipăstor
Al Alexandriei şi lumina întregii lumi,
Al Ortodoxiei sfânt turn de apărare,
Şi pentru toţi te roagă, Sfinte Meletie.

Monahul Leontie

 

Blog Template by YummyLolly.com