HRISTOS ESTE CAPUL BISERICII ŞI NU PAPA

17.10.2009
Mitropolitul Pavel de Kirineia
(Arhiepiscopia Ciprului)

HRISTOS ESTE CAPUL BISERICII ŞI NU PAPA

Între 8 şi 14 octombrie 2007 s-a întrunit la Ravenna în Italia a X-a Întrunire a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi romano-catolici. La sfârşitul lucrărilor s-a emis un text care cuprinde cele hotărâte unanim şi care este cunoscut ca Textul de la Ravenna. Textul de la Ravenna are ca temă: „Consecinţe eclesiologice şi canonice ale naturii euharistice a Bisericii. Comuniune bisericească şi autoritate”. Greşeala de bază a Textului de la Ravenna este că membri ortodocşi ai Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici consideră că interlocutorii lor non-ortodocşi aparţin aceleiaşi Biserici, dând impresia că între Biserica Ortodoxă şi romano-catolicism există unitate eclesiologică, însă fără a se reclama anumite condiţii teologice pentru aceasta.
Încercarea membrilor Reprezentanţei Ortodoxe de a trece sub tăcere sau de a evita ca pe o chestiune secundară diferenţa dogmatică dintre Ortodoxie şi eterodoxie, subminând conştiinţa de sine a Bisericii Ortodoxe ca unica Biserică adevărată, care este Biserica cea „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” şi crează impresia că romano-catolicii constituie în particular o Biserică Ortodoxă Locală. Deşi întreruperea comuniunii intersacramentale se datorează diferenţierilor romano-catolicilor de credinţa comună a primelor secole, cu toate acestea în Textul de la Ravenna credinţa lor este mărturisită de către membri ortodocşi şi romano-catolici ai Comisiei Mixte drept comună. Astfel se propun spre dezbatere şi clarificare chestiuni organizatorice şi administrative, ca de pildă tema despre primatul papei, dar temele teologice sunt evitate şi rămân în suspans. Ca urmare, Textul de la Ravenna se încheie cu menţiunea că rolul episcopului Romei, urmează să fie studiat într-o profunzime mai mare” (Ravenna, paragraful 45).
Aşadar este necerar să se dezbată mai întâi serioasele teme dogmatice şi în plus să se definească un cadru cu condiţii întemeiate pe criterii patristice, aşa încât să se ofere siguranţa că Dialogul se va desfăşura pe baze dogmatice solide şi neclintite şi nu în şubredul context laic. Doar prin persistenţa în acrivia dogmei ortodoxe şi a învăţăturii dogmatice a Bisericii Ortodoxe putem să fim siguri că lucrăm pentru readucerea celor rătăciţi în Turma lui Hristos.
Din examinarea textului Comisiei Mixte Moderatoare asupra Dialogului Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi romano-catolici, care a avut loc în Creta în octombrie 2008, care a avut ca titlu „Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii în primul mileniu” şi pe care doar recent l-am primit, este evidentă impunerea tezelor romano-catolice. Promovarea tezei că „principiul diversităţii în unitate a fost acceptat categoric în Sinodul de la Constantinopol, care a avut loc între anii 879-880” (Creta, paragraful 32), descoperă scopurile mai îndepărtate ale romano-catolicilor. Pregătesc terenul pentru o unire de tip uniat (greco-catolic).
Papa, al cărui Scaun este considerat în textul din Creta „izvor (cauză) al unităţii episcopale” (Creta, paragraful 10), apare ca un substitut al lui Hristos, din care decurg toate, de vreme ce conform cuvântului Papei Ghelasie: „Întâiul Scaun nu se judecă de niciunul” (Ep. 4, PL 58, 28 M, Ep. 13, PL 59, 64A) (A se vedea Creta, paragraful 11). În ciuda încercării care se face pentru a se prezenta deplina suveranitate (κυριαρχία) a papei ca primat de slujire, impunându-l drept „slujitor al slujitorilor” (Creta, paragraful 14), cu toate acestea nu pot să ascundă gravele derapaje dogmatice şi abordarea greşită a reprezentanţilor ortodocşi în tema primatului papei. „Fiind Succesor, papa devine delegat (ἀποστολικός) şi moşteneşte şi ceea ce este propriu unităţii nedespărţite dintre Hristos şi Petru” (Creta, paragraful 14). Cum este posibil să se accepte că papa exprimă unitatea dintre Hristos şi Apostolul Petru?

Romano-catolicii, insistând pe primatul lui Petru şi întemeindu-se pe cuvintele Domnului: „Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18), răstălmăcesc cuvintele lui Hristos, care se referă la „credinţa mărturisirii” (Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariu la Matei”, 54, 2, P.G. 58, 534) şi nu la persoana Apostolului. De altfel, potrivit cuvintelor Sale, stânca şi piatra cea din capul unghiului este Însuşi Domnul (Matei 21,42).
De vreme ce instituţia papalităţii dispreţuieşte Sfânta Scriptură şi Sfânta Predanie şi instaurează absolutismul (ἀπολυταρχία), pentru că Papa şi nu Hristos este prezentat ca „izvor al unităţii episcopale” (Creta, paragraful 10), este evidentă încercarea care se face de către redactorii Textului de a-l prezenta pe Papa ca apărător al sinodalităţii, cu scopul clar de a îndepărta temerile ortodocşilor şi de a anticipa şi evita obiecţii şi împotriviri.
Mai departe, în Textul din Creta se menţionează că „unitatea episcopatului şi a Bisericii sunt simbolizate în persoana lui Petru” (Creta, par. 10) şi că Petru „vorbeşte prin episcopul Romei” (Creta, par. 19). De ce canonicitatea Bisericii să depindă de relaţia pe care o are cu Papa? De ce este necesar ca fiecare Biserică Locală conglăsuiască cu Biserica Romei şi să nu conglăsuiască toate într-un singur Trup?
Întreita întrebare a Domnului către Apostolul Petru nu s-a făcut pentru a-i atribui inexistentul primat, pentru care (normal) ar fi trebuit să se bucure, ci pentru vindecarea întreitei sale lepădări, pentru care – de semnalat - „s-a întristat” (Ioan 21:17). „Întreita lepădare, Doctorul cel bun a ostracizat-o prin întreitul pogorământ”, semnalează Sfântul Isidor Pelusiotul (†435) (Epistola I, 103, P.G. 48, 632).
Spiritul antisinodal al romano-catolicilor nu are temeiuri istorice. Biserica Veche are drept conducător suprem Sinodul Ecumenic şi nu pe Papa. Sinoadele Ecumenice nu au fost convocate de către papi, care – important de semnalat - nici nu prezidau toate Sinoadele Ecumenice, nici nu emiteau hotărâri dogmatice pentru toată Biserica, ci acestea erau aprobate de către toate Bisericile Locale. De aceea, când pentru prima oară s-a pus problema sistemului papal teoretic, Papa Grigorie cel Mare (590-604) l-a respins (Ioannis Karmiris, „Ortodoxia şi vechiul catolicism”, II Atena, 1967, p. 69). Şi cu toate acestea, în Textul din Creta se menţionează că „nici un Sinod nu a fost recunoscut drept Ecumenic, fără ca el să aibă consimţământul Papei” (Creta, par.12).
Concluzia Textului din Creta că „primul mileniu, care a fost examinat în acest stadiu al Dialogului nostru, reprezintă tradiţia comună a ambelor noastre Biserici” şi că „pe aceste principii teologice şi eclesiologice de bază care au fost identificate aici, această tradiţie comună va trebui să slujească drept model pentru reabilitarea comuniunii depline” (Creta, parag. 32) ne provoacă nelinişti că membri ortodocşi ai Comisiei o iau înainte.
Aici trebuie să subliniem faptul că administrarea temelor bisericeşti, şi cu atât mai mult a celor care se referă la Credinţa Ortodoxă, nu poate fi lăsată pe mâinile anumitor profesori, fie ei şi episcopi, care cu siguranţă reprezintă Bisericile Ortodoxe Locale, însă acţionează de unii singuri, exprimând propriile opinii, din cauza netrasării unei strategii sinodale de către Bisericile Locale.
Evitarea convocării sinoadelor, ori în cazul convocării, eliminarea posibilităţii ca cei ce le constituie (adică episcopii – n.tr.) să-şi exprime în mod liber opiniile şi tezele lor, ori neinformarea în timp util a responsabililor Comisiilor speciale pentru pregătirea diferitelor referate către Sfântul Sinod pentru luarea unor decizii relevante în legătură cu aceasta, constituie o abatere de la sistemul sinodal de conducere al Bisericii şi nu garantează formularea tezelor ortodoxe. Mai departe, încercarea de impunere din exterior a unei linii deja trasate, subminează ordinea bisericească. Încercarea teologilor care reprezintă Biserica Ortodoxă, să caracterizeze romano-catolicismul drept Biserică, provoacă sensibilitatea ortodoxă.

(traducere din greacă: ierom. Fotie;
sursa: πηγή: Ορθόδοξος Τύπος, 16/10/2009)

APEL LA SEMNAREA MARTURISIRII DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI

CEI CE AU SEMNAT
“MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”
SUNT PESTE 9 600

CONFORM ULTIMEI ACTUALIZĂRI (15/10/2009), POSTATE DE SFÂNTA MĂNĂSTIRE PANTOCRATOR – MELISSOHORI, CREDINCIOŞII CARE AU SEMNAT “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI” SUNT PESTE 9 600, IAR ZI DE ZI SE ÎNMULŢESC SEMNATARII DINTRE CLERICI ŞI LAICI.
LISTA CU NUMELE SEMNATARILOR, DEJA ACTUALIZATĂ, O PUTEŢI VEDEA FĂCÂND CLICK PE: http://www.impantokratoros.gr/ABF82395.el.aspx
ÎI CHEMĂM PE TOŢI CITITORII ACESTOR RÂNDURI SĂ SEMNEZE “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”, CA O MICĂ CONTRIBUŢIE A LOR LA LUPTA ANTI-ECUMENISTĂ LA CARE TREBUIE SĂ PARTICIPĂM TOŢI, FIECARE ÎN FELUL ŞI ÎN MĂSURA ÎN CARE POATE.
ÎN ACEST CONTEXT SĂ NE AMINTIM ŞI DE CUVINTELE SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL CĂ “DUPĂ PUTERE” ÎNSEAMNĂ “DIN TOATE PUTERILE” DE CARE DISPUNEM.
AMENINŢĂRILE PATRIARHULUI ECUMENIC NU ÎI ÎNFRICOŞEAZĂ PE PREOŢII, PE MONAHII ŞI PE CREDINCIOŞII CARE ALEARGĂ ÎNTR-UN SUFLET SĂ MĂRTURISEASCĂ PRIN SEMNĂTURA LOR ADEVĂRUL CREDINŢEI ŞI SĂ CONDAMNE PANEREZIA ECUMENISMULUI.
Conform ultimei actualizări a listei cu semnatarii „Mărturisirii de credinţă împotriva ecumenismului” (15/10/2009) episcopii care au semnat Mărturisirea până în acest moment sunt şapte – trei aparţin Bisericii Greciei, iar egumenii athoniţi sunt deja cinci. Mărturisirea a fost semnată şi de mulţi alţi egumeni, preoţi şi mulţi credincioşi, iar înregistrarea de semnături continuă.

Episcopi care au semnat Mărturisirea de Credinţă:
Mitropolitul Pantelimon de Antinoe
Mitropolitul Serafim al Kythirelor şi Antikythirelor
Mitropolitul Cosma al Etoliei şi Akarnaniei
Mitropolitul Serafim al Pireului
Mitropolitul Artemie de Raşka şi Prizreni, Kossovo şi Metohia
Mitropolitul Natanael de Nevrokopios (Bulgaria)
Episcopul Gheorghe (Schaefer) din Mayfield, Egumenul Mănăstirii Sfânta Cruce din Wayne, West Virginia

Egumeni athoniţi care au semnat Mărturisirea de Credinţă:
Arhim. Hristodoulos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş – Sfântul Munte
Arhim. Iosif, Egumenul Sfintei Mănăstiri Xiropotamu - Sfântul Munte
Arhim. Filotheos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Karakalu - Sfântul Munte
Arhim. Agathon, Egumenul Sfintei Mănăstiri Konstamonitu - Sfântul Munte
Arhim. Nikodimos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Filotheu - Sfântul Munte

Textul „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului” poate fi găsit la adresele: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/03/marturisire-de-credinta-impotriva-ecumenismului-in-biserica-greciei/
Sau
http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx .
Toţi acei clerici, monahi, monahii şi laici care doresc să participe la această mică consemnare a Mărturisirii Ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”.
Să trimită însă spre informare şi numele, prenumele, localitatea şi ţara, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: palimpce@otenet.gr
Să fiţi siguri că această semnătură o veţi găsi în veşnicie în „cartea faptelor bune”, iar Sfinţii Ierarhi, Martiri şi Mărturisitori vă vor da sfânta lor sărutare şi îmbrăţişare frăţească mijlocind pentru voi la ceresul Împărat.
NEVOINŢĂ FRUMOASĂ!
Ierom. Fotie

POSIBILA RECUNOAŞTERE A „PRIMATULUI” PAPEI VA ÎNSEMNA CEDARE ŞI SUBJUGARE

17.10.2009

Mitropolitul Cosma de Etolia şi Akarnania:

POSIBILA RECUNOAŞTERE A „PRIMATULUI” PAPEI
VA ÎNSEMNA CEDARE ŞI SUBJUGARE


Mitropolitul Cosma de Etolo-Akarnania, care a semnat „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, a trimis o scrisoare către Arhiepiscopul Ieronim al Atenei prin care îi aduce la cunoştinţă: Dacă membrii Reprezentanţei Ortodoxe acceptă în cadrul Dialogului Teologic din Cipru primatul papei, atunci această acceptare va însemna o cedare şi o subjugare. Textul întreg al scrisorii este următorul:
„Preafericite,
S-a mediatizat informaţia potrivit căreia Comisia Mixtă Internaţională dintre ortodocşi şi romano-catolici, care are să se întrunească în Cipru, ne va pune înaintea unor surprize nedorite.
Se menţionează că se va dezbate tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericilor în timpul primului mileniu” şi se mediatizează cu insistenţă că membrii Reprezentanţei Ortodoxe vor accepta primatul papal ca „primat de onoare”. Nu ştim dacă Reprezentanţa Ortodoxă va ajunge la o astfel de cedare şi subjugare. Este oare posibil ca pe un lider lumesc să-l numim „întâiul (protos)” între episcopii Bisericii şi „infailibil”? Şi cum îl vom numi astfel, dacă el încă persistă cu un egoism radical în dogmele sale eretice şi în caracterul său lumesc? Nu există nicio îndoială că „primatul de onoare” se va constitui în primat de autoritate (jurisdicţional).
Preafericite,
Ne neliniştim, agonizăm şi ne problematizăm. Credinciosul nostru popor ortodox ne cheamă să îngrădim şi să păzim Credinţa noastră Ortodoxă. De aceea, ca cel mai mic între episcopi, cu smerenie şi filial rog pe Preafericirea Voastră, ca la apropiata convocare a Ierarhiei să se hotărască o dezbatere pentru această temă foarte critică a întrunirilor Comisiilor Mixte de „Dialog” din Cipru, pentru ca ierarhii să fie informaţi, pentru a fi comunicate numele membrilor Reprezentanţei Greceşti, să se cunoască poziţionarea lor asupra temei deosebit de importantă a dialogului şi hotărârea sinodală să exprime învăţătura şi adevărul ortodox neclintit.
O astfel de informare, dezbatere şi decizie a Sfântului Sinod al Ierarhiei Greciei va reînsufleţi cugetarea ortodoxă a credinciosului nostru popor şi va îngrădi Ortodoxia noastră de ipocrizia papismului”.


(traducere din greacă: ierom. Fotie;
sursa: Ορθόδοξος Τύπος, 16/10/2009)

Prima zi a întrunirii din Cipru cu proteste

17.10.2009

Pafos - Prima zi a întrunirii Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între ortodocşi şi romano-catolici a fost semnalată de proteste.
Membri ai Uniunilor Creştin-Ortodoxe, monahi ai Mănăstirii Stavrovunios, precum şi clerici din cuprinsul Mitropoliei Kitios au cerut Arhiepiscopului Hrisostomos al II-lea anularea întrunirii care se desfăşoară la Hotelul Sfântul Gheorghe din Pafos.
Membri Uniunilor Ortodoxe din Grecia şi din Cipru protestează, deoarece susţin că Dialogul dintre cele două Biserici are ca scop supunerea Bisericii Ortodoxe faţă de Papa.
Arhiepiscopul şi-a exprimat neplăcerea faţă de manifestare şi a cerut de la clericii care au participat la manifestarea protestatară să treacă luni pe la biroul său.
Comisia Mixtă Internaţională, care este alcătuită din reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe şi ai Bisericii Romano-Catolice, are ca scop restabilirea comuniunii dintre cele două biserici. Din pricina adunării credincioşilor în afara hotelului, s-a renunţat la o parte din program care prevedea inaugurarea întrunirii printr-o rugăciune comună în Sfânta Biserică a Sf. Gheorghe.
Din partea sa, Mitropolitul Gheorghios de Pafos a accentuat că scopul Dialogului este ca ortodocşii şi romano-catolicii să găsească Credinţa (ce aberaţie! – n.tr.), pe care au avut-o în comun înainte de despărţirea bisericilor.
A mai spus că toţi sunt de acord „că există diferenţe foarte serioase; o mie de ani de depărţire au înmulţit şi diferenţele dintre noi, iar anumite lucruri pentru care de la început a existat o interpretare diferită pe de o parte, şi pe de altă parte ne-au despărţit. Astăzi însă, vremurile impun împăcarea; cu toate că Bisericile au trecut prin ură şi ostilitate, astăzi înţelegem că trebuie să colaborăm”.
Întrunirea, care se desfăşoară la fiecare doi ani, este găzduită de Biserica Ciprului până pe 23 octombrie. Lucrările ei se desfăşoară cu uşile închise.
Congresiştii participanţi au vizitat astăzi Lefkosia şi regiunea liberă din Ammochostos.

(traducere din limba greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/)

Ierarhia Bisericii Greciei nu a cedat la ameninţările Patriarhiei Ecumenice

În sfârşit, în urma cererii şi a multor ierarhi, dar şi a mulţimii de clerici, monahi şi laici, care în ultima perioadă aduc o mare critică deschiderilor ecumeniste ale conducerii bisericeşti, Ierarhia Bisericii Greciei a dezbătut ieri şi astăzi asupra temei dialogurilor ecumenice şi în perspectiva adunării Comisiei Mixte de Dialog care începe astăzi în Cipru.
La dezbaterea care a fost foarte aprinsă, au luat parte mulţi ierarhi şi s-a accentuat în mod deosebit lipsa de informare a Ierarhiei în jurul acestor teme. Asupra temei drumului dialogului şi în mod deosebit a celui cu romano-catolicii s-a emis şi respectivul comunicat de către Sinodul Ierarhiei.
Ceea ce este semnificativ pentru întreaga temă este că în nici un punct al comunicatului Ierarhiei nu apare nici măcar o condamnare a textului „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului” şi a altor texte care au făcut critica ecumenismului.
Nicio condamnare, nicio pedeapsă, nicio măsură împotriva celor ce reacţionează, care înseamnă nici un răspuns şi nicio concesie la „poruncile” patriarhului ecumenic.
Desigur, semnificativă este şi declaraţia reprezentantului Ierarhiei, Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos că „nu există nicio tendinţă schismatică în interiorul Bisericii Greciei”, în pofida tuturor celor spuse în Scrisoarea sa de către Patriarhul Ecumenic.

(traducere din greacă: ierom. Fotie;
sursa: http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)

Comunicatul Ierarhiei Bisericii Greciei referitor la dialoguri şi la „Mărturisirea de credinţă”

16 octombrie 2009


Ierarhia Bisericii Greciei în şedinţa ei din după-amiaza zilei de 15 octombrie a.c., ca şi în prima parte a şedinţei de astăzi, la propunerea Preafericitului Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia, a dezbătut tema dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici.
La început s-a citit Scrisoarea Patriarhului Ecumenic Kir Bartolomeu referitoare la aşa-numita „Mărturisire de Credinţă”, care a fost semnată de clerici, monahi şi laici, după care s-au citit de asemenea şi scrisorile Înaltpreasfinţiţilor Mitropoliţi către Sfântul Sinod, în care cereau informaţii referitoare la textul care s-a semnat la Ravenna şi la planul care se va dezbate în zilele următoare în Cipru referitor la primatul papal în timpul primului mileniu. Asupra temelor acestora s-a discutat şi în Permanenţa Sfântului Sinod încă din luna septembrie a anului trecut.
După citirea textelor de mai sus, Preafericitul a chemat pe Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi Meletie de Nicopole şi Prevezis, preşedintele Comisiei Sinodale pentru relaţiile interortodoxe şi intercreştine, Hrisostom de Messinia, reprezentantul Bisericii Greciei la dialogul cu romano-catolicii şi Hrisostomos de Peristerios ca şi cunoscător al temelor, deoarece în trecut s-a ocupat cu ele, pentru a informa Ierarhia atât în ceea ce priveşte demersul dialogului de mai sus, cât şi asupra textului de la Ravenna şi asupra întrunirii Comisiei Mixte Teologice care va avea loc în zilele următoare în Pafos (Cipru).
Prin urmare a existat un dialog foarte deschis la care au luat parte mulţi arhierei, care au vorbit despre aceste teme importante cu simţul responsabilităţii şi al cunoştinţei. În timpul dezbaterii s-au formulat următoarele puncte:
1. S-a recunoscut nevoia unei mai mari informări pe viitor a Sfântului Sinod al Ierarhiei asupra acestor teme importante. S-a declarat că de acum înainte Ierarhia va fi informată de toate fazele dialogurilor, altfel nici un text nu se poate impune Bisericii. De altfel acest lucru îl presupune statutul sinodal al Bisericii.
2. Dialogul trebuie să continue, însă în cadrul ecleziologic şi canonic ortodox, întotdeauna după o înţelegere cu Patriarhia Ecumenică, după cum s-a hotărât în mod panortodox.
3. Reprezentanţii Bisericii noastre la dialogul respectiv cunosc foarte bine teologia ortodoxă, ecleziologia şi tradiţia bisericească şi îşi oferă cunoştinţele şi puterile lor „pentru unirea tuturor”, „întru adevăr” şi în cadrele teologice indispensabile şi ale hotărârilor Conferinţelor Panortodoxe.
4. Textul de la Ravenna şi textul care trebuie să se elaboreze în Cipru se alcătuiesc cu condiţia supunerii şi aprobării lor de către Bisericile Locale Autocefale, prin urmare şi de către Biserica Greciei, după ce s-a deliberat sinodal. Aceasta înseamnă că practic că nu vor exista paşi decisivi în afara hotărârii sinodale a Ierarhiei. Ierarhii sunt păzitorii Predaniei Ortodoxe, după cum au mărturisit la hirotonia lor în treapta de episcop.
5. În legătură cu textul care se va referi la primatul papei Romei în timpul primului mileniu, text care va fi elaborat în Cipru în zilele următoare, s-a dat o îndrumare reprezentanţilor Bisericii noastre să insiste pentru menţionarea în textul final a poziţiei canonice a primatului papei Romei în primul mileniu raportat la Sinoadele Ecumenice şi cu trimitere la canonul 3 al Sinodului al II - lea Ecumenic şi la canonul 28 al Sinodului al IV – lea Ecumenic.
6. Ierarhia Bisericii Greciei urmăreşte şi va continua să urmărească veghind asupra temei dialogurilor Bisericii Ortodoxe cu eterodocşii, fapt pentru care consideră că un text ca „Mărturisirea de Credinţă” este un excedent. Îi roagă dar pe credincioşi să aibă încredere în Păstorii lor şi să se abţină de la acţiuni, care s-ar putea ca pe viitor să creeze probleme.
Acestea au fost discutate şi hotărâte unanim de către Ierarhia Bisericii Greciei cu simţ de răspundere înaintea lui Dumnezeu, faţă de Neprihănita noastră Credinţă şi Predanie şi faţă de bine-credinciosul popor, spre slava lui Dumnezeu şi mărirea Bisericii.

Din partea Sfântului Sinod al Ierarhiei.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com)

Scrisoare a Uniunii Pancipriote a Teologilor Greci

15.10.2009
Scrisoare a Uniunii Pancipriote a Teologilor Greci pentru Dialogul dintre ortodocşi şi catolici Uniunea Pancipriotă a Teologilor Greci
(U.P.T.G.)

Către : Preşedintele şi membrii Sfântului Sinod Teologii ortodocşi Pleroma bisericească dreptslăvitoare

Tema: Dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici

Consiliul Director al Uniunii Pancipriote a Teologilor Greci s-a întrunit special şi a studiat cele despre Adunarea Generală de mâine a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici, care va avea loc în Pafos, între 16 şi 23 octombrie. Tema întrunirii este: „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor bisericilor”.
Urmărind cadrul istoric al activităţilor respectivei Comisii, la care participă şi reprezentanţi ai Comisiei noastre, şi luând în calcul punctele de vedere şi reacţiile exprimate, am vrea să exprimăm:
1. Temeinicele şi puternicele noastre nelinişti faţă de orice regretabile poziţii, care e posibil să rezulte în cadrul concluziilor finale ale acestui Dialog şi
2. Susţinerea noastră faţă de reprezentanţii ortodocşi care sunt chemaţi să înveţe drept cuvântul Adevărului şi să dea mărturia lui Iisus Hristos „în mijlocul unor oameni care stau împotriva Duhului Sfânt”.
Avem bune nădejdi că harul Sfântului Duh îi va lumina pe reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe să dea mărturia ortodoxă în această serioasă temă eclesiologică, întemeiată pe Tradiţia noastră Patristică şi spre slava Dumnezeului nostru Treimic.

Din partea C.D.
Preşedintele U.P.T.G.,
Andreas Hristodulos

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com)

Mitropolitul Serafim de Pireu: „Patriarhul minte în ceea ce priveşte «Mărturisirea»”

Articol al lui Nikou Papahristou

Nelinişte, disconfort, uimire şi multe întrebări a provocat multor ierarhi critica dură pe care a făcut-o Mitropolitul de Pireu la adresa Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Motivul a fost Scrisoarea Patriarhului Ecumenic către Arhiepiscopul Ieronim al Atenei în legătură cu textul care a fost pus în circulaţie spre semnare cu titlul „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”. Şi toate acestea în timpul informării Ierarhiei asupra apropiatului Dialog dintre ortodocşi şi romano-catolici. Poziţiile unor ierarhi au dus pe Mitropolitul Hrisostom de Messinia, capul reprezentanţei Bisericii Greciei în dialogul cu romano-catolicii, să pună la dispoziţia Ierarhiei demisia sa din reprezentanţă.

Critica Mitropolitului de Pireu

„A fost ca şi cum ar fi avut loc o explozie. Deodată, Mitropolitul Pireului, cu stilul său caracteristic şi evident iritat a început să denunţe Scrisoarea Patriarhală şi să-l osândească pe patriarh că minte în toate cele pe care le spune privitor la Mărturisire. Am rămas toţi cu gura deschisă” - a comentat pentru Amen.gr unul din mitropoliţii sinodali .
În timpul întrunirii de joi după-amiază (15 oct.) a fost citită Scrisoarea Patriarhului Ecumenic către Arhiepiscop prin care acesta cere ca Biserica Greciei să ia poziţie faţă de textul pus în circulaţie cu titlul „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”.
În acea clipă, Mitropolitul Serafim, evident deranjat, a intervenit şi se pare că a spus că patriarhul minte prin toate acelea pe care le susţine în Scrisoarea sa referitor la „Mărturisire”. Mai mult, a cerut să fie citit Ierarhiei textul „Mărturisirii”.
„Reacţia sa a fost extremă. Toţi am aprobat dialogul. În pofida unor oarecare dificultăţi ştim cât de util este. Vai de noi dacă fiecare şi-ar schimba poziţia în funcţie de publicul care i se adresează, de piedicile care le întâmpină, de presiunile care se exercită asupra sa. Atunci suntem conduşi spre schismă şi spre fragmentare” - a declarat cu amărăciune un mitropolit din nordul Greciei .
Însă nu este prima oară când kir Serafim susţine textul pe care îl expun spre semnare unii clerici şi laici care sunt contra Dialogului Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici .
Înainte cu câteva zile, într-o Scrisoare a sa către spăşitul Mitropolit Ieremia de Gortina, care şi-a retras semnătura sa de pe textul în discuţie, Mitropolitul de Pireu i-a numit drept „oportunişti” pe toţi aceia care sunt împotriva „Mărturisirii”.
„Prin urmare, expunerea de către nişte fraţi trezvitori a unui text cu adevărat ortodox şi cu perspectivă ortodoxă, după cum este aşa numita „Mărturisire de Credinţă împotriva ecumenismului” (sincretist), nu împiedică întru nimic desfăşurarea normală a vieţii bisericeşti, ci dimpotrivă, o întăreşte şi o dinamizează şi, prin urmare, reclamaţiile unor fraţi care s-au arătat deranjaţi – membri ai Trupului Bisericii – din păcate, se dovedesc neîntemeiate şi aparente, fiind alimentate de oportunism şi interese meschine. Şi aceasta o susţinem întru cunoştinţă, după ce am cercetat cuvânt cu cuvânt textul menţionat” - a scris Mitropolitul Serafim, adresându-se lui Kir Ieremia, şi a adăugat: „Din păcate, cei deranjaţi denaturează cele cuprinse în el (în textul Mărturisirii de Credinţă), prezentându-l ca şi cum s-ar opune celor conglăsuite şi hotărâte în mod panortodox referitor la desfăşurarea dialogurilor cu eterodoxia”.
Doar cu 24 de ore înainte de Scrisoarea ÎPS Serafim, ajunsese la Arhiepiscopia Atenei Scrisoarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu care a văzut lumina publicităţii pe amen.gr.
„Biserica Greciei necondamnând, ci primind în tăcere circulaţia textului Mărturisirea de Credinţă, despre care este vorba, prin care sunt aşezaţi în afara Bisericii toţi cei ce întreţin relaţii cu eterodocşii, text semnat şi de către episcopii ei, creează problematizare nu doar turmei ei, ci şi comuniunii ei cu celelalte Biserici Ortodoxe” a semnalat Patriarhul Bartolomeu şi a încheiat: „De aceea, rugăm pe Preafericirea Voastră şi pe respectabila Ierarhie din jurul Ei, ca să ia oficial cât mai repede posibil o poziţie împotriva a ceea ce poartă titlul „Mărturisirea de Credinţă” şi a clericilor Ei care au semnat-o, luând în calcul primejdia pe care o reprezintă pentru unitatea Bisericii, îngăduinţa deja manifestată după cum s-a spus şi încurajarea de către unii din episcopii Ei la astfel de acţiuni de divizare”.

Tensiune în cadrul Ierarhiei

„Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, demersul dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici, dar şi Scrisorile Patriarhului Ecumenic şi Mitropolitului de Pergam, către Arhiepiscop şi respectiv către mitropoliţi, au preocupat Ierarhia care cu toate acestea a pledat printr-o hotărâre a ei pentru Dialogul cu Biserica romano-catolică. Şedinţa sinodală de joi după-amiază a fost alocată informării Sinodului cu prilejul apropiatei întâlniri a Comisiei Mixte în Cipru (16 - 23 oct., Pafos – n.tr.).
Sarcina informării ierarhilor au ridicat-o pe umerii lor mitropoliţii: Meletie de Nicopole şi Prevezi şi Hrisostom de Messinia.
În afara Mitropolitului Serafim de Pireu, se pare că şi Mitropolitul Hrisostomos de Peristerios şi-a formulat opoziţia şi rezervele sale faţă de dialogul în desfăşurare.
„Sau ne vom întoarce să dezbatem problema uniaţiei sau vom întrerupe dialogul” a spus, conform informaţiilor, Kir Hrisostomos (de Peristerios) şi a propus ca reprezentanţa greacă „să semneze un text separat cu poziţiile Bisericii Ortodoxe a Greciei”.
Conform informaţiilor, Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos se pare că a cerut să se dea îndrumări precise mitropoliţilor – membri ai reprezentanţei Bisericii Greciei; propunere care a provocat nemulţumirea Mitropolitului Hrisostom de Messinia.
„Nu acceptăm umbre de îndoială asupra faptului că apărăm Ortodoxia şi Biserica Greciei prin participarea noastră la dialog. Nu acceptăm să reprezentăm Biserica noastră la dialog cu umbre de îndoială” se pare că a spus Kir Hrisostom (de Messinia).
Asemănătoare a fost şi poziţia Mitropolitului titular de Ahaia Athanasios, care a transmis Preşedintelui şi membrilor Ierarhiei că se alătură Mitropolitului de Messinia şi lasă la dispoziţia Sinodului participarea sa în reprezentanţa Bisericii Greciei.
Cu toate acestea, Arhiepiscopul şi-a exprimat încrederea în membrii reprezentanţei Bisericii Greciei... Dezbaterea continuă în această dimineaţă (16 octombrie).

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: amen.gr)

PS: Mai multe observaţii pertinente şi comentarii pe http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/

CUM S-A SĂRBĂTORIT „ZIUA CRUCII” ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI

PREAFERICITUL TEOFIL, PATRIARHUL IERUSALIMULUI A PARTICIPAT SEARA LA VECERNIE, IAR DIMINEAŢĂ LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE CU PRILEJUL PRAZNICULUI ÎNĂLŢĂRII CINSTITEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI
ÎN PREASFÂNTA BISERICĂ A ÎNVIERII


GREGORIAN 28.09.2009/IULIAN 14.09.2009


A TOATĂ LUMEA ÎNĂLŢARE A CINSTITEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI
A FOST SĂRBĂTORITĂ CU UN DEOSEBIT FAST
ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI

Conform istorisirilor evanghelice, Domnul nostru Iisus Hristos „ca o oaie spre junghiere s-a adus” (Fapte 8, 33) pentru mântuirea noastră. De la pretoriu a fost condus pe calea martiriului „spre Golgota, care se zice şi Locul Căpăţânii” (Matei 27, 33), „în afara porţii” (Evrei 13, 12) şi acolo a fost răstignit, acolo a fost îngropat într-un mormânt nou (Matei 27, 60), de unde a treia zi a înviat.
Acest loc al martiriului, al îngropării şi al învierii Domnului nostru Iisus Hristos fusese astupat cu pământ şi acoperit cu idoli până în anul 326 d.Hr. În acest an a venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului Sfânta Elena, trimisă de fiul ei Constantin cel Mare, care fusese informat despre starea Locurilor de Închinare de către reprezentantul Bisericii Ierusalimului, Arhiepiscopul Macarie, cu un an înainte, în cadrul Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325).
Sfânta Elena, îndrumată de creştinii din Ierusalim, a aflat locul Golgotei şi al Mormântului Domnului, a găsit Cinstita Cruce şi a început lucrarea de ridicare a unei măreţe biserici deasupra acestora.
Această minunată lucrare a durat un deceniu, 326-336 d.Hr. După finalizarea ei, împăratul Constantin cel Mare a chemat pe episcopii ce se adunaseră în Tirul Sidonului şi pe mulţi alţii din diferite regiuni şi s-a săvârşit sfinţirea bisericii.
În timpul slujbei de sfinţire, poporul adunat dorea să vadă Crucea Domnului. La cererea mulţimii, Arhiepiscopul Macarie al Bisericii Ierusalimului împreună cu Sfânta Elena au „înălţat” Cinstita Cruce. Atunci, privind Crucea, poporul a strigat: „Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte...”.
Aceste evenimente care au avut loc atunci, o singură dată, Biserica a rânduit ca să fie sărbătorite în fiecare an. Pe de-o parte, evenimentul sfinţirii pe 13 septembrie, iar pe de altă parte evenimentul Înălţării pe 14 septembrie în fiecare an. Biserica Sionului a prăznuit şi anul acesta conform tipicului ei această sărbătoare a Înălţării Cinstitei Cruci.
De cu seară, după citirea Ceasului al IX – lea în Biserica Mănăstirii Sfinţilor Constantin şi Elena, de la poarta centrală a mănăstirii s-a început coborârea oficială a părinţilor aghiotafiţi spre Preasfânta Biserică a Învierii. Odată cu intrarea în Biserică, a avut loc închinarea la locul de pelerinaj numit Piatra Ungerii (sau Pogorârea de pe Cruce) şi la Preasfântul Mormânt, iar în continuare s-a săvârşit Vecernia Mare cu Litie în marea Biserică a Învierii, în prezenţa Preafericitului Teofil, Patriarhul Ierusalimului, după care, arhierei şi preoţi, au intrat în Sfântul Altar şi de acolo au urcat spre înfricoşătoarea Golgotă unde s-au închinat. În noaptea praznicului a avut loc slujba Utreniei, rânduiala Înălţării Sfintei Cruci şi Dumnezeiasca Liturghie, slujba fiind oficiată în sobor de către Egumenul Bisericii Învierii, părintele arhimandrit şi paraschevofilax Isidoros.
La orele 7 dimineaţă, în ziua praznicului, a avut loc din nou coborârea oficială în Preasfânta Biserică a Învierii. În sunetul clopotelor, după îmbrăcarea în veşminte a patriarhului şi a arhiereilor, a început Dumnezeiasca Liturghie plină de smerenie, dar şi de măreţie, deopotrivă. Au slujit Preafericitul, arhierei co-liturghisitori ai Tronului, Mitropolitul Procopie de Filippi, Neapole şi Thasos (din Grecia), Episcopul Nicandru de Banat (din Patriarhia Serbiei), mulţi ieromonahi şi preoţi în prezenţa multor pelerini care au participat cu multă umilinţă, pelerini de diferite naţionalităţi, dar de o singură credinţă şi de o singură mărturisire, cea ortodoxă; într-un singur Trup, Trupul Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos. După apolisul Dumnezeieştii Liturghii, a început rânduiala Înălţării Sfintei Cruci de pe treptele Bisericii Mari, după ce mai întâi Preafericitul a binecuvântat Sfânta Intrare pentru procesiune.
Procesiunea a început de la „Buricul Pământului” - din centrul Bisericii Mari, s-a îndreptat spre Kuvuklionul Sfântului Mormânt, apoi spre Piatra Ungerii (a Pogorârii de pe Cruce), a trecut prin faţa Paraclisului lui Adam şi a Paraclisului „Coroanei de Spini” şi a coborât la locul aflării Cinstitei Cruci, unde a avut loc Înălţarea Cinstitei Cruci de către Preafericitul în cele patru puncte cardinale, conform tipicului.
În continuare, procesiunea a urcat înapoi, a trecut prin faţa Paraclisului numit „Împărţit-au hainele Mele loruşi”, a Paraclisului Sfântului Longhin Sutaşul, al Celor Şapte Cămări, a Locului de Închinare numit „Nu te atinge de Mine”, a înconjurat de trei ori Sfântul Kuvuklion al Preasfântului Mormânt şi din nou a trecut pe lângă locul Piatra ungerii (a Pogorârii de pe Cruce), a urcat treptele spre Golgota, iar deasupra Sfintei Mese de pe Golgota a fost aşezată Cinstita Cruce împreună cu ramuri de busuioc. Patriarhul Teofil al Ierusalimului a luat-o şi a înălţat-o în cele patru puncte cardinale conform rânduielii tipiconale. După aceasta, Prefericitul şi arhiereii s-au închinat locului de sub Sfânta Masă - în care a fost înfiptă Crucea Domnului nostru Iisus Hristos - precum şi Crucii Domnului înălţate pe Sfânta Masă. Credincioşii, la fel, apropiindu-se, s-au închinat şi au primit din busuiocul care a împodobit Cinstita Cruce spre sfinţirea sufletelor şi a trupurilor, a pâinilor, a terenurilor şi caselor.
La sfârşit, Preafericitul şi obştea sa, ca şi majoritatea pelerinilor au urcat în Sala Tronului. Aici, Preafericitul a luat cuvântul şi a spus următoarele:
„Înaltpreasfinţia Voastră Procopie, Mitropolit de Filippi, Neapole şi Thasos,
Excelenţa Voastră, Consule General al Greciei,
Cinstiţi părinţi şi fraţi în Hristos, membri respecatbili ai Sfintei Biserici Ortodoxe a Domnului nostru şi ai tagmei spudeilor, evlavioşi închinători, copii iubiţi în Domnul ai smereniei noastre, bucuraţi-vă în Domnul pururea, dar mai ales veseliţi-vă astăzi, la sfânta şi marea sărbătoare a Înălţării în toată lumea a Cinstitei Cruci, sărbătoare indisolubil legată de Ţara Sfântă şi de Sfânta şi Cinstita noastră Obşte a Sfântului Mormânt,
Zice Apostolul Pavel: «Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită mie şi eu lumii (Galateni 6, 14)». Cu alte cuvinte: Să nu se întâmple niciodată ca eu să mă laud cu ceva, ci doar cu aceea că pentru mine Iisus Hristos a luat chip de rob şi s-a răstignit pentru mântuirea mea. Singura mea laudă este moartea pe cruce a Domnului, iar prin credinţă în moartea aceasta, lumea a fost omorâtă şi şi-a pierdut puterea asupra mea. Dar şi eu am murit faţă de lume.
Prin aceste cuvinte pauline, se exprimă în cel mai exact şi mai limpede mod sensul şi importanţa Cinstitei Cruci atât pentru Sfânta Biserică a lui Hristos şi pentru membri ei credincioşi, cât şi pentru lume. Iar pentru Biserică şi pentru membri ei credincioşi Crucea constituie o laudă. Pentru lumea care se leapădă de Cel Răstignit ea constituie o nebunie şi o sminteală. Marele Pavel spune: „Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, iudeilor sminteală, iar elinilor nebunie” şi adaugă Apostolul Pavel zicând: „Dar celor chemaţi, şi iudei şi elini, pe Hristos Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1: 23-24). Sfânta noastră Biserică, prin sărbătoarea de astăzi şi prin adunarea euharistică la Înălţarea Cinstitei Cruci chiar pe acest loc al Golgotei, adică al răstignirii lui Hristos, arată exact această putere şi înţelepciune a lui Hristos cel Răstignit. Iar în mod deosebit cinsteşte Sfânta Cruce, deoarece ea s-a făcut pricina, prilejul îndumnezeirii tuturor, şi cu atât mai mult a noastră.
„Bucură-te, cerule”, cântă imnograful, „şi, pământule, veseleşte-te, căci Preasfânta Cruce vine sfinţindu-ne prin har, pe care să o sărutăm ca pe un izvor de sfinţire şi îndumnezeire al nostru şi al tuturor oamenilor”.
Şi noi, Egumeni prin mila lui Dumnezeu ai Obştii Sfântului Mormânt, care ne-am învrednicit să slujim Cinstitei Cruci, pricinii îndumnezeirii tuturor, ne rugăm ca harul ei sfinţitor şi puterea ei să întărească, să lumineze şi să apere pe toţi care cu credinţă se închină ei.
Ne rugăm, de asemenea, ca puterea biruitoare a Crucii, care a nimicit duşmănia dintre cele cereşti şi cele părinteşti, să nimicească şi duşmănia dintre oameni şi dintre popoare spre răspândirea reconcilierii şi a păcii pe pământ şi mai ales în Ţara Sfântă. Amin”.

Înaintea praznicului Înălţării Cinstitei Cruci, s-a sărbătorit pomenirea Înnoirii Bisericii Învierii în Marea Biserică a Învierii prin Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de către Înaltpreasfinţitul Aristarh, Arhiepiscop de Constantina.
În ziua Înălţării Cinstitei Cruci, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie şi Rânduiala Înălţării Cinstitei Cruci în comunitatea elin-ortodoxă arabofonă din Ramalla, al cărei Întâistătător este epitropul patriarhal, Arhimandritul Galaction, care a predicat credincioşilor care au umplut biserica lui Dumnezeu cuvânt de folos despre Cinstita Cruce .
În seara aceleiaşi zile, a avut loc aducerea Cinstitului Lemn al Crucii, luat din Preasfânta Biserică a Învierii, în oraşul Birzet, din apropiere de Ramalla, de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina. Participarea creştinilor, indiferent de confesiune, a fost emoţionantă şi grăitoare pentru evlavia lor faţă de Cinstita Cruce a Domnului.

(text preluat de pe situl oficial al Patriarhiei Ierusalimului şi tradus din greceşte de monahul Leontie)

Nu-i interesează pe ierarhii noştri temele credinţei?

14.10.2009


S-a încheiat şi a treia şedinţă a Ierarhiei cu referate privind temele dreptului eclezial şi alegerea episcopilor vicari. Şi în timp ce Ierarhia îşi continuă lucrările mâine şi poimâine, deja se creează o reflectare rezonabilă referitoare la planurile Arhiepiscopului şi la poziţia ierarhilor în chestiunea dialogului cu catolicii şi a „Mărturisirii de Credinţă”. Aceste două teme, deşi sunt de mai mare importanţă decât alegerile episcopilor vicari sau citirea referatelor care poate avea loc şi mai târziu, totuşi nu s-au supus deloc spre dezbatere până în prezent.
După cum arată toate, Arhiepiscopul nu doreşte dezbaterea despre dialogul cu catolicii, nici să deschidă subiectul despre „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”.
Însă mirarea tuturor credincioşilor nevoitori este de ce ceilalţi arhierei nu intervin dinamic în şedinţele Ierarhiei pentru a se dezbate ca desăvârşită prioritate aceste două teme ale credinţei.
Chiar dacă lucrările Ierarhiei se vor termina fără dezbaterea în jurul acestor două teme foarte importante (a dialogului cu catolicii şi a „Mărturisirii de Credinţă”), atunci, cel dintâi, Arhiepiscopul va purta profunda responsabilitate şi pe bună dreptate va fi considerat drept „complice” al patriarhului Bartolomeu în deschiderile ecumeniste. Pentru că şi tăcerea în ceasul în care este necesar glasul şi cuvântul Adevărului înseamnă complicitate.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com)